The Untamed One Shot +18

✨Xiao Xingchen x Xue Yang ✨{PRIMA PARTE}

              Brunetul privea cu ochișori ageri plini de afecțiune înspre micuța fetiță de maxim trei anișori abia împliniți ce se juca cuminte printre lalelele înflorite de curând din grădină, încercând să le așeze pe un suport din lemn cât să facă o coroniță și părea tare concentrată pe ceea ce făcea, asta din modul adorabil în care se încrunta încercând să nu strice petalele florii roșii. Era un cadou pentru papi al ei și își dorea să fie perfect, chiar dacă exista riscul ca florile să se înmoaie destul de mult până termina ea, dar asta nu conta așa tare. Era o artistă încă de micuță se pare.

         Xue Yang nu-și putea lua ochii de la micuța sa zână cu ochișori superbi și un zâmbet îngeresc de dulce ce îi lumina întreaga zi oricât de furtunoasă ar fi ea, afișând acele două gropițe adorabile din obrăjorii săi ce îl făceau pe tânărul părinte să se simtă tare mândru fiind convins că atunci când va crește fetița va atrage toate privirile. Deja era foarte adorabilă și extrem de cuminte și ascultătoare, când va crește va fi o domnișoară foarte frumoasă. Nu era de mirare, moștenea aproape toate trăsăturile tatălui ei ceea ce o făcea o adevărat zeiță mângâiată de lună.

—Papi, papi...

            Strigă micuță entuziasmată atrăgând instant atenția brunetului ce căzuse într-o mică plasă a gândurilor sale îndreptate spre o perioadă demult apusă.

Xue Yang :- Da scumpo?

           A răspuns cu ochișorii îndreptați spre prințesa sa, așa cum făcea în fiecare dimineață când ieșeau să se joaca după ce luau prima masă a zilei.

—Am terminat.

          A strigat micuța ce purta numele de Xiao Chen Li, alergând spre brunet cu coronița terminată în palmele sale. Însă fiind mult prea entuziasmată să îi arate părintelui ei lucrul manual la care lucrase atât de concentrată, nu a observat denivelarea din pământ ce nu era decât o piatră ceva mai mare ascunsă tare bine de firele de iarbă, iar inevitabilul s-a produs micuța căzând cu o ușoară bufnitură.

Xue Yang :- Prințesă...

         Brunetul a sărit alarmat de la locul său fugind spre micul pui de om ce căzuse din cauza grabei. A ridicat-o ușurel înapoi pe picioarele ei verificând dacă era rănită dar cu excepția petelor de iarbă ce îi murdăriseră rochița albă și a câtorva julituri de pe genunchi și din palme...nu avea răni grave, ceea ce era o ușurare pentru brunet căci micuța când se rănea făcea o febră foarte mare iar cel mai apropiat medic se afla în cealaltă parte a pădurii, era un drum destul de lung de parcurs cu un copil bolnav în brațe.

Xue Yang :- Ești bine zână mică? Te doare tare?

            Spuse brunetul pe un ton vizibil îngrijorat suflând peste micile zgârieturi din palmele fetei.

Chen Li:- Sunt bine papi, nu mă doare tare, doar ustură puțin.

          A răspuns micuța căci într-adevăr ustura, însă nu era o durere pe care nu o putea suporta. Nu căzuse așa de rău până la urmă, doar se frecase puțin de iarbă de aceea o ustura, nu căzuse pe asfalt sau pietriș încât să își facă răni ceva mai serioase.

Xue Yang :- Prințesa lui papi...ți-am spus să nu mai fugi dimineața, știi că iarba este încă umedă de la rouă și aluneci foarte ușor.

          O dojenește brunetul ca această ispravă să nu se mai întâmple.

Chen Li:- Am înțeles papi. Am vrut doar să-ți fac această coroniță.

          Spuse micuța îndreptând coronița spre Xue Yang. Nu era ea cine știe ce dar era ceva, măcar florile nu stăteau să cadă dacă o scuturai ceva mai tare și nici nu erau așa pleoștite. Pentru un prim început era destul de bine, avea timp să-și perfecționeze abilitățile în ceea ce priește arta, avea abia trei ani.