Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

5

"Deci aceasta este mica mea casa." Jimin termină cu turul casei, instalându-se în sufragerie.

"Ai o casă destul de decentă." Yoongi se uită la luminile de zâne și la polaroidurile atârnate frumos pe perete. Jimin zâmbește la compliment, simțindu-se mândru de munca lui.

"Dar eu am un singur pat, poți dormi pe el, voi lua canapea." Arătă spre canapeaua pe care stătea chiar acum. "Nu, o să iau canapea. Va fi mai bine pentru tine să dormi pe pat și trebuie să lucrez la articol până seara târziu, așa că va fi mai bine să stau lângă bucătărie pentru gustări la miezul nopții." îl asigură Yoongi, despachetându-și lucrurile din bagaj.

"Pot să-mi pun hainele în garderoba ta?" El ridică hainele în mâini, dar se oprește pentru a obține permisiunea.
"Sigur, hyung. Lasă-mă să golesc puțin spațiul." Se îndreaptă spre camera lui cu un mic Yoongi urmându-l în spate ca un cățeluș.

După ce s-au împrospătat, au decis să comande ceva, deoarece ambele au fost scurse astăzi. După cină, s-au separat, Jimin în camera lui și Yoongi pe canapea.

"Neața Jiminie." Jimin a auzit vocea lui Yoongi la prima oră de dimineață. Și-a întins brațele în sus cu ochii încă apropiați. Încearcă să-și frece somnul de pe ochi, interpretând încă imaginea din fața lui.
Yoongi stătea acolo cu o tava în mâinile lui.

"Iată ceaiul tău de plante." Așează tava pe suportul lămpii, dându-i ceașca de ceai lui Jimin în timp ce se îndreptă spre fereastră, deschizând draperiile pentru a permite luminii soarelui să pătrundă prin ele.

" Mulțumesc." spune Jimin cu vocea de dimineață și Yoongi se gândește instantaneu cât de fierbinte sună vocea lui.
"Serios, trebuie să încetezi să-mi mulțumești pentru fiecare lucru mic." El continuă să plieze husele și să netezească toate cutele de pe cearșaf.

"Micul dejun va fi gata înainte să termini de făcut dușul" Îi ia ceașca goală din mână, bătându-l pe cap ca un bebeluș.

"Clătite." Jimin fredonează în timp ce ia loc, cu părul ud lipindu-i-se de frunte. "Nu știam ce ți-ar place, așa că am făcut orice." Caută ceva în dulapurile din bucătărie, dar se încruntă când nu găsește.

"Ai miere?"
"În dulapul din dreapta sus" Jimin răspunde, aşteptând cu răbdare să vină Yoongi, ca să poată mânca cât mai repede.
"Dorești niște?" Întreabă dându-i sticla de miere lui Jimin.

"Trebuie să iei medicamentul după asta." Jimin râde de asta, Yoongi se comportă ca mama lui.
"Bine mama." El răspunde încă mestecând din mâncare.

"Ai de lucru azi?" Yoongi pune vasele în chiuvetă, dând drumul la apă pentru a le clăti.
"Da." răspunde Jimin din camera lui, crezând că se simte atât de domesticit.

"Atunci te las pe drum." Își împachetează laptopul în geantă, pescuind cheile de la mașină.
"Mulțumesc." Jimin răspunde în mod obișnuit, dar regretă că a văzut fața lui Yoongi.

"Oh scuze, nu, mulțumesc." Își pocnește limba între dinți, coafându-și părul în oglindă.
"Hmm."

Yoongi se uită la cum Jimin iese din mașină, copiii mici strigă de bucurie odată ce ochii lor s-au așezat pe Jimin. Jimin se aplecă lăsând copiii să-i cadă în brațe. Vede cum Jimin le frământă părul și îi mângâie pe cap. Scena reușește cumva să-l facă pe Yoongi să simtă emoții pe care nu le mai simțise niciodată.

"Vei fi un tată grozav." Yoongi își șoptește pentru sine privindu-l pe Jimin dispărând în clădirea școlii, copiii urmându-l bucuroși în urma lui. Zâmbește tot timpul conducând la biroul lui.

"Ai intarziat din nou." Jungkook se uită la el de la etajul doi, coborând scările în grabă.
"L-am lăsat pe Jimin la școala lui." Își ia cafeaua din mâna tânărului, amândoi mergând înapoi la biroul lor acum.

"Oh, Jimin." Jungkook dă din cap, Yoongi îi spusese despre el.
"Deci, acum locuiți împreună?" Se înclină când îi observă pe ceilalți editori. Yoongi fredonează, înclinându-se și în fața seniorilor lor.

"A ramas încă însărcinat?" Yoongi își pune geanta pe birou, cu ochii în derivă asupra notelor lipite de birou.
"Nu stiu." El răspunde simplu, Jungkook ia indiciu și schimbă rapid subiectul.

Yoongi se uită la ceas, frustrat că mintea lui a încetat să mai funcționeze. Ori de câte ori încerca să scrie un alt rând mintea lui se îndrepta spre vederea la Jimin jucându-se cu copiii, Jimin, Jimin, Jimin, asta e tot ce vede când închide ochii.

E deja ora prânzului, își vede colegii plecând de la birou. Își ia jacheta prea gata să plece, dar se oprește la o a doua notă. Scoate telefonul din buzunar, trimițând un mesaj rapid lui Jimin. Se oprește o secundă înainte de a apăsa butonul de trimitere.

"Hani, ar trebui să-ți termini prânzul." Încearcă să o mustre, dar se topește la zâmbetul fetei.
"Bine." Fata îl obligă să câștige instantaneu o palmă de la Jimin.
"Termină-ți prânzul, apoi ne jucăm niște jocuri." Toți copiii strigă fericiți la asta, îndesându-și obrajii cu mâncare.

Jimin simte un bâzâit, scoate telefonul pentru a vedea o notificare de la Yoongi. "Nu uita să-ți iei medicamentul." Mesajul a citit, a fost simplu dar a fost suficient pentru a-l face fericit. L-a făcut să simtă că cel mare se gândește la el, decide să răspundă cu un selfie.

"Yoongi, ar trebui să ții telefonul jos în timp ce mănânci." Hee sung ochi el. Yoongi aruncă o ultimă privire la text, citește, dar nu există niciun răspuns. E pe cale să-l țină, o spune jos când sunetul sonor îl sperie.

Deschide grăbit noua notificare, respirația i se prinde odată ce vede poza zâmbitoare a celuilalt. Inima i se bate la asta, micul zâmbet transformându-se acum într-un rânjet mare, arătându-i gingiile.

Hee sung îl privi din colț înainte de a tuși. Yoongi își pune telefonul înapoi înăuntru când simte privirea pătrunzătoare asupra lui. Zâmbetele rămân acolo toată ziua, zâmbetul oferit lui de Jimin.