Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

9

Zilele au fost agitate pentru Yoongi la locul de muncă, deși își iubește slujba, uneori, capul lui nu mai funcționează și nu avea nicio motivație. Și azi a fost una din acele zile.

Apăsarea mouse-ului și tastarea tastaturilor îl făceau neliniştit, se uită la ceas, era doar 11 dimineața.  Oftă, lăsându-și capul să cadă pe biroul rece.  A stat așa o vreme înainte de a-și reveni în fire.

"Unde te duci ?"  Jungkook se uită de pe ecran, Yoongi își drapează haina peste umeri.
"Acasă."  El răspunde nedorind să explice nimic în continuare.  Jungkook fredonează, cei mai în vârstă se poartă așa de când a început să trăiască cu Jimin.

A fost grozav că Yoongi nu a fost întotdeauna nevoie la birou, el a preferat să lucreze de acasă.

"Hyung?"  Yoongi a sărit auzind vocea bruscă.  Mâinile i se sprijineau pe inima lui care-i bate rapid. 
"La naiba, m-ai speriat."  Jimin chicotește ușor, Yoongi arăta adorabil așa.

Intră înăuntru, punându-și geanta pe masă din apropiere.  I-a luat un minut să se uite la împrejurimile sale, mintea lui plutind de îngrijorare în timp ce realizarea l-a lovit.

"Rahat, Jimin ești bolnav? De ce ești acasă la ora asta? Ți-am spus să mă suni dacă se întâmplă ceva? Hai să te ducem la spital."  Cuvintele sunau mai mult ca un rap decât propoziții.  Yoongi și-a pus mâna pe fruntea lui Jimin încercând să-i ia temperatura.

Jimin se uită la el cu o privire neobișnuită în ochi. 
"Hyung, calmează-te."  El șoptește cu o voce calmă încercând să-l liniștească pe Yoongi.

Yoongi deschide gura pentru a-i trage un alt set de întrebări, dar Jimin îl reține punându-și degetul în fața buzelor bătrânului.

"Sunt bine hyung. A fost o jumătate de zi la școală, de aceea sunt aici chiar acum."  Yoongi a pocnit pe limba, a vrut ca pământul să-l înghită în întregime, rahat că se simțea atât de stânjenit.

"Rahat, sunt jenant."  Și-a acoperit fața acum roșie în mâini.  Jimin își duce mâna la umărul lui, râzând zgomotos.

"E în regulă, ești drăguț."  Yoongi nu știe de ce un simplu compliment i-a făcut stomacul să se răstoarne, dar cu siguranță îi plăcea să-l audă.

"De asemenea, hyung încă ceva." Jimin s-a uitat la Yoongi cu o privire serioasă în ochi, Yoongi a înghițit nodul în jos speriat de privirea intimidantă.

"Trebuie să nu mai înjuri, nu este bine pentru copil." Oh, da, acum Yoongi se simte mai prost decât înainte.

"Rah- vreau sa spun îmi pare rău."  Jimin ridică un ochi spre el, știe că i-ar fi greu să se supună.

Jimin intră în bucătărie odată ce Yoongi dispare în baie pentru a face duș.  A continuat cu felul de mâncare pe care îl făcea mai devreme.  Albusul a fost bătut până la o pastă spumoasă groasă, acum stropit în tigaie.  Jimin zâmbește pentru sine când vasul a ieșit exact așa cum și-a dorit.

Punând farfuriile pe masă, Jimin se așează pe unul dintre scaune, așteptând ca Yoongi să i se alăture.

"Hmm, miros ceva frumos."  Yoongi conectează telefonul la încărcător, mergând spre masa din sufragerie cu pași încetini.

"Dar tocmai am luat micul dejun acum 3 ore?"  Chiar dacă era încă sătul de la micul dejun, tot avea să facă loc pentru gătitul lui Jimin.

"Îmi era foame."  Jimin afirmă că sapă deja în farfurie, știe că nu trebuie să-i dea motive lui Yoongi și că îl înțelege întotdeauna, doar bărbatului în vârstă îi place să-l tachineze din când în când.

Ambii masculi isi ronceau mancarea in tacere, era un fel de ritual intre ei sa nu vorbeasca in timpul mesei. 
Yoongi ridică farfuria lui Jimin înainte ca cel mai tânăr să se poată ridica, punându-le deja pe chiuvetă pentru a le spala.

"O să spăl vasele."  Yoongi își pune mănușile peste mâini, strângând mașina de spălat vase pe farfurii.  Când a terminat cu ele, Jimin era deja punctat pe canapea. Ochii lui s-au concentrat prea mult pe ecranul televizorului pentru a-i acorda atenție lui Yoongi.

Yoongi nu l-a întrerupt, ci doar a scos laptopul din geantă și și-a continuat munca, s-a oprit câteva secunde și s-a uitat la Jimin cu un zâmbet cald răspândindu-i pe față.

Jimin își abate privirea către Yoongi, plictisit de programul în desfășurare.  "Hyung." scânci el trăgându-și picioarele în sus și așezându-se într-o poziție încrucișată.

Yoongi nu s-a oprit din tastând, în schimb el scoate un zumzet scăzut, lăsându-l pe Jimin să știe că îl ascultă.  "Poți să vezi umflătura de bebeluș?"  Vocea strigătoare a lui Jimin l-a făcut în cele din urmă să-și țină laptopul deoparte.

Mai întâi s-a uitat la fața lui, apoi ochii i-au căzut pe burtică.  Jimin își strânge tricoul mare în jurul taliei, astfel încât acum să se lipească de stomac.

Yoongi observă că a fost o umflătură foarte mică, poate fi de la mâncarea prea mult, dar a văzut cum abdomenul plat a început să se curbeze și nu se va opri, va crește din ce în ce mai mult cu fiecare lună care trece. Și există ceva în burta rotundă a lui Jimin care l-a făcut pe Yoongi să saliva doar la gândul la asta.

"Hyung?"  Yoongi se retrage din transă, închizând ochii cu cei maro miere ai lui Jimin. 
"Huh? Oh, da, există o mică denivelare."  Yoongi a avut nevoia să o atingă, dar nu este sigur dacă ar trebui să o facă sau nu.  Dar toate grijile lui dispar când Jimin însuși îi ia mâna și o pune pe burtică lui ușor proeminentă.

Yoongi a simțit lovitura tare de mână prin materialul subțire, schimbarea a fost cu siguranță acolo.  Au rămas așa ceva timp.  Mâna lui Yoongi sprijinită pe stomacul lui Jimin și ochii lui Jimin așezați pe fața lui Yoongi.

Jimin tușește ușor încercând să-i atragă atenția lui Yoongi înapoi.  Yoongi își trage rapid mâna înapoi simțind o căldură pe față. 
"Ah, trebuie să completez un articol."  Ochii îi dansează în fiecare colț al camerei, mintea lui interioară țipând la el pentru că este atât de stângaci.

Jimin își trage genunchii la piept, cu capul sprijinit pe canapea și cu ochii ațintiți înapoi pe ecranul televizorului, cu palma mângâiad burtica.