Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

64

Jimin se simte atât de vulnerabil acum, parcă i-a căzut o piesă de puzzle din inimă și nu a mai putut să o repare.  Se uită la copilul său, la felul în care a dormit atât de liniștit, fără să-și facă griji pentru nimic, se simțea atât de invidios pe el.

Nici măcar nu poate să plângă liber, vrea să strige și să țipe, să spargă lucrurile și să se prăbușească.  Dar nu poate, pentru că asta ar însemna că este slab și nu își poate permite.  Nu atunci când trebuie să aibă grijă și de fiul său.

Așadar, își șterge lacrimile de pe față.  Stând din nou în picioare, se întoarce pentru a merge în pat.  Dar picioarele i-au înghețat la locul lor când l-a văzut pe Yoongi stând lângă uşă.  Ochii lui sunt și ei sticloși de lacrimi.

Înainte ca Jimin să-l poată întreba ceva, se apropie deja de el.  S-au uitat unul la altul timp de ceea ce păreau ore în șir până când Jimin și-a lăsat privirea în jos.

Yoongi se apropie de el.  Jimin și-a simțit inima bătând atât de tare încât s-a temut că Yoongi o va auzi și, dacă o va face, secretul lui va fi dezvăluit.  Mica șuviță de păr a lui Yoongi i-a căzut în fața feței, odihnindu-se chiar în fața ochilor lui.

Privind adânc în ochii lui Yoongi, aproape că a văzut prin sufletul său.  A văzut cuvintele pe care era atât de sigur că nu le-a putut vedea niciodată înainte.  A fost Yoongi ca o carte deschisă în tot acest timp?  El a fost cel de vină pentru că nu l-a citit?  Înainte de a putea confirma dacă totul a fost o realitate sau o halucinație, Yoongi își apasă deja buzele moi de ale lui.

Ochii lui Jimin se fac mari de șoc, nu există nicio posibilitate ca asta să fie real.  Nu există cum Yoongi să fie aici în fața lui să-l sărute chiar acum.  Dar chiar dacă este un vis, el vrea să mai stea puțin aici.

Yoongi se retrage să-și închidă ochii cu Jimin.  Înainte ca Jimin să-și poată retrage mintea din locurile ei îndepărtate, brațele lui Yoongi îl înconjurau.  L-a tras mai aproape până când nu a mai rămas niciun spațiu între ei și a simțit bătăile inimii lui Jimin la pieptul lui.

"Nu este un vis."  Spune el înainte de a se apleca.  Întregul corp al lui Jimin furnică, simțirea cadrului lui Yoongi sprijinindu-se pe el, în timp ce brațele lui strânse în jurul lui se simțeau aproape interzise.

Yoongi și-a aplecat capul pe spate peste braț și le-a conectat buzele într-un sărut, la început blând, apoi cu o gradare rapidă de intensitate.  Nu există poftă sau foame în acel moment, sărutul este un simbol al iubirii lor subiacente.  Există un mod de a ne mărturisi unul altuia.

Poate că timpul s-a oprit când buzele lui l-au întâlnit pe Yoongi, dar fluturarea sa intensificat.  Inima lui Jimin îi bătea cu putere în piept în timp ce genunchii i s-au slăbit.  Se putea concentra doar pe cât de moi se simțeau buzele lui Yoongi pe gură.

Era încă în dilemă dacă visa acest moment la viață sau nu, dar era o emoție crudă în modul în care degetele lui Yoongi se încolăceau în jurul taliei lui.  Jimin și-a ținut ochii pe jumătate deschiși, aruncând o privire vinovat către Yoongi de fiecare dată când se întorcea pentru aer, doar pentru a se asigura că nu era un produs al imaginației lui.

Visase mult la acest moment, visând cu ochii deschiși cât de bine se vor simți buzele lui Yoongi lângă ale lui.  Dar realitatea este prea bună pentru a fi adevărată. 
Este un sentiment euforic pe care nu se poate exprima în cuvinte.  Așa și-au dorit atât de mult timp unul după celălalt, dorind să se sărute de fiecare dată când își puneau ochii pe celălalt, dar nu reușeau să facă asta.  Este frustrarea reținută și milioanele de mărturisiri care au rămas nespuse.

În acel sărut era dulceața pasiunii, un milion de gânduri iubitoare condensate într-o clipă, are promisiunea anilor și dulceața iubirii adevărate care le așteaptă înainte.

În cele din urmă, amândoi se despart de sărut, găsindu-și paradisul unul în ochii celuilalt.  Yoongi își strânge strânsoarea pe Jimin și își folosește mâna liberă pentru a opri lacrimile să curgă pe bărbia lui Jimin.

"Hyung, eu-"  încearcă să spună Jimin, dar Yoongi îl ține în tăcere cu o ciugulă rapidă. El crede că buzele lui Jimin sunt captivante, odată ce le gusti, nu poți să nu te scufunzi pentru a obține din ce în ce mai multe. Și asta e exact cazul lui Yoongi.

"Shh, nu trebuie să spui nimic Jimin ah. Am auzit totul."  Gândul că Yoongi i-a auzit gândurile și confesiunile l-a făcut roșu din cap până în picioare.  Se ferește de privirea lui Yoongi. 

"Nu face asta."  Yoongi își duce mâna până la bărbia lui Jimin, ridicând-o puțin, astfel încât acum Jimin se uita direct în ochii lui.
"Îmi place când te uiți în ochii mei." Jimin își ridică privirea la el,  în obraji îi trecuse o îmbujorare blândă de roz  care îl făcu să pară mai moale.

"Arăți atât de drăguț când roșești."  Își pune mâinile pe obrajii trandafirii ai lui Jimin, parcă ar fi sărutați brusc roz ca un trandafir de primăvară, culoarea înflorită atât de drăguță pe pielea lui albă lăptoasă.

Întotdeauna visa la un moment ca acesta în care să-l țină pe Jimin între brațe și să-i mângâie obrajii trandafirii.  Nu s-a gândit niciodată că va prinde viață până acum.

"Hyung."  Jimin nu simte nevoia să spună nimic, ochii lui vorbesc destul.  Îi spun lui Yoongi fiecare cuvânt că buzele lui nu pot.

"Știu."  Yoongi se aplecă din nou pentru a lăsa un sărut pe fruntea lui Jimin.  Nu este prima dată când face asta, dar cu siguranță se simte diferit decât înainte.  Jimin închide ochii pentru a profita la maximum de senzație, atingerea ușoară îi trimitea fiori prin nervi, fiorii care îi făceau să tremure întreg corpul de emoție.

"Îmi pare rău că nu am spus asta înainte."  Acele cuvinte pe care îi era frică să le spună înainte au zburat atât de ușor acum.  Poate pentru că l-a auzit deja pe Jimin mărturisindu-i dragostea de bază sau poate că sărutul i-a dat curajul să vorbească în sfârșit.

Nu se mai simțea nervos.  Singurul lucru pe care îl simțea era dragostea.  Dragostea lui pentru Jimin, una despre care știe că va dura până în ziua în care își va da ultima suflare. 
"Jimin ah, te iubesc."