Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

71

Camera arată atât de diferit față de înainte, canapeaua și masa pe care le-a văzut ultima dată în ziua baby shower nu mai sunt acolo.  Pereții simpli de dinainte sunt acum vopsiți cu culoarea baby Blue și un tapet frumos cu cerul de noapte îl împodobește.

Un pătuț elegant de culoare turcoaz și gri, aproape dublu față de cel anterior al lui Haru din casa lui Jimin, este plasat în mijlocul camerei.  Nu doar pătuțul, ci și diferite tipuri de jucării împrăștiate prin cameră.

Jimin merge încet spre pătuț, uitându-se la Yoongi cu ochi întrebători.  "Surpriză." A făcut un gest surprinzător cu mâna înainte de a-l lua pe Haru din brațul lui Jimin și de a-l așeza pe noul său pătuț.

"Cred că îi place."  Haru dă din picioare emoționat, ochii lui mici transformându-se în semilune în timp ce zâmbește, la fel ca Jimin.

"Nu a trebuit să faci asta, hyung."  Jimin se uită în jur, trebuie să fi costat mult în decorarea camerei.  Nu crede că l-ar putea vreodată să-l răsplătească pe Yoongi. 
"Am vrut, pentru Haru al nostru."  Ori de câte ori Yoongi folosește adjectivul
'al nostru' pentru Haru, inima lui Jimin să treacă, într-o manieră bună.

Yoongi își aduce ambele mâini înainte pentru a le ține pe ale lui Jimin, aducându-le pe fiecare mai aproape de gura lui pentru a lăsa un sărut deasupra lor. 
"Jimin ah, tu și Haru sunteți cel mai important lucru pentru mine în această lume."  Puteți auzi sinceritatea din cuvintele lui.  Ochii lui strălucesc într-o lumină diferită.

"Înainte de a veni tu, nici măcar nu m-am gândit să am o familie a mea. Dar, acum tu și Haru sunteți aici, nu pot să fiu mai mult decât îți mulțumesc."  Yoongi nu se consideră cea mai religioasă persoană, dar în cele din urmă se trezește mulțumind lui Dumnezeu pentru că l-a binecuvântat cu Jimin și Haru.

"Am fost atât de laș și mi-a luat ani de zile să-mi mărturisesc în sfârșit sentimentele pentru tine. Acum că în sfârșit am ajuns să te numesc al meu, nu vreau să renunț la acest sentiment."  El face un pas mai aproape de Jimin înainte de a pune în sfârșit întrebarea supremă.  El știe răspunsul lui Jimin, dar asta nu ajută la calmarea nervozității lui.

"Park Jimin, pot să fiu iubitul tău?"  El nu spune 'vei fi iubitul meu?' pentru că el crede că nu merită pe cineva la fel de perfect ca Jimin și este norocul lui să aibă pe cineva ca Jimin în viața lui.

Îl prinde pe Jimin cu garda jos.  Nu avea idee că Yoongi avea să-l întrebe asta astăzi.  Cu siguranță este în stare de șoc din cauza bruștei, dar inima lui știe deja răspunsul. 
"Da."  Yoongi nu pierde timpul aplecându-se și unindu-și buzele într-un sărut scurt. 

Yoongi simte zâmbetul lui Jimin între sărutul care l-a făcut să-l atragă pe Jimin și mai aproape de pieptul lui.

Se desparte fără să vrea de sărut, amintindu-și că mai trebuie să-l mai întrebe pe Jimin încă ceva. 
"Tu și Haru ați dori să vă mutați cu mine?"  Nu l-a lăsat pe Jimin să reacționeze la întrebare înainte de a continua. 

"Vreau să vă văd fețele primul lucru dimineața și ultimul lucru din noapte." Așa e, și-a petrecut ultimele două săptămâni gândindu-se la asta.  Fără îndoială, el a fost cel care le-a sugerat că ar trebui să ia lucrurile încet, dar când în sfârșit s-a despărțit de ei, atunci a ajuns să știe cât de greu este.

Este atât de obișnuit cu zâmbetul lui Jimin și cu chicotul lui Haru, încât fără ei viața lui se simțea atât de goală, atât de lipsită de culoare.

"Ești sigur, hyung?"  Chiar dacă ochii lui Yoongi sunt suficienți pentru a răspunde la întrebare în sine, Jimin vrea doar să audă asta de la el. 
"Nu am fost niciodată atât de sigur. Vreau să fim o familie adevărată."  Îl mângâie cu afecțiune pe obrajii lui Jimin.  Amândoi se întorc într-o parte pentru a-și privi copilul.  Micul lor mănunchi de bucurie, dormind liniștit în noul lui pătuț.

"Atunci tu vei fi cel care se va trezi noaptea când Haru plânge."  Îl împinge puțin pe Yoongi în piept. 
"Este un da?" El se uită la Jimin pentru răspunsul lui. Jimin sa uitat adânc în ochi înainte de a răspunde cu un semn din cap.
"Mulțumesc." Își înfășoară brațele pe cel mai tânăr, aproape strângându-l de moarte în entuziasm.

"Oh, stai, mai am și eu ceva."  Nu l-a lăsat pe Jimin să se întrebe despre asta și doar l-a târât afară din creșă, fiind atent cu ușa, încercând să nu-și trezească micul prinț din somn.

De data asta îl duce pe Jimin în camera lui.  Camera este cuprinsă de întuneric, dar în curând Yoongi aprinde lumina.  Este aproape aceeași încăpere, dar diferită în același timp.  Nu există o schimbare completă a camerei ca a lui Haru.  Dar ramele foto și Polaroid-ul cu siguranță iese în evidență.

Jimin merge aproape de perete pentru a se uita bine la poze.  Fotografiile sunt din diferite faze ale vieții lor.  Din copilărie până la maturitate, de la prima lor poză împreună până la cea mai recentă poză împreună, de la ei fiind înconjurați de grupul lor de prieteni până la ei fiind singuri unul cu celălalt.

Dacă a fost pus să-și aleagă poza preferată dintre toate, fără să se gândească, ar alege-o pe cea care este înrămată chiar deasupra patului lui Yoongi.  Este aceeași poză de la baby shower, una în care Yoongi sărută vârful burticii lui Jimin.  Văzând fotografia chiar acum i-a făcut fluturii să zboare în stomac.  Această imagine va avea întotdeauna un loc separat în inima lui.

"Iți place ?"  Îl privește pe Jimin cu ochii săi de cățeluș, unul care îl face inima lui Jimin să facă salturi de vară. 
"Ești atât de romantic, hyung." 
"Asta înseamnă că ți-a plăcut?" 
"Da, mi-a plăcut. Mulțumesc pentru cea mai bună surpriză."  Jimin își înfășoară brațele în jurul gâtului lui Yoongi și își lasă buzele să-i mulțumească pe cel mai în vârstă în felul lor.

Dacă așa îi va mulțumi Jimin de fiecare dată când îl surprinde, va ajunge să-i ofere surprize în fiecare zi, dacă nu în fiecare oră a zilei.  Amândoi s-au simțit zâmbind în timpul sărutului.  Este un moment blând pentru ei și s-au lăsat să se bucure de el doar sărutându-se lene.

În cele din urmă, se despart pentru a se uita unul la altul timp de câteva secunde înainte de a se scufunda din nou.  E ca și cum ar fi un nou cuplu de liceu care pur și simplu nu se satură unul de celălalt.  Și așa și-ar dori să fie pentru tot restul vieții.