Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

36

"Ce părere ai despre relația la distanță?"  Jimin se uită la Yoongi.  Ei stau în prezent pe plajă și privesc frumosul apus.  Nu s-au spus cuvinte între cei doi, s-au găsit mângâiere unul în tăcerea celuilalt.

Dar întrebarea bruscă i-a făcut lui Jimin pielea de găină. 
"De ce întrebi?"  Se joacă cu nisipul, prinzându-l în pumnul său mic și lăsându-l să curgă în jos. 
"Doar pentru că."

Jimin se uită la Yoongi, încercând să citească expresia de pe chipul bătrânului.  "Personal, nu cred că aș intra vreodată într-o relație la distanță."  Jimin recunoaște, Yoongi își poate simți inima scufundându-se la mărturisire.  El a anticipat cumva această reacție din partea lui, dar auzind-o ieșind din gura lui Jimin pur și simplu l-a făcut să se simtă nefericit.

"Sunt un fel de persoană care tânjește în mod constant după dragoste și afecțiune. Nu cred că mi-ar face bine într-o relație la distanță în care nu ne putem vedea de cele mai multe ori."  Nu s-a gândit niciodată la subiect, dar acum că cel mai în vârstă l-a întrebat despre el, a început să se gândească la el.

Yoongi dă din cap.  Se ridică brusc, gata să plece. 
"Am ceva important de făcut.: Ne vedem mai târziu.  Doar cu asta iese furtunos de pe plajă. 
Jimin își întinde mâna, dar înainte de a-l putea ține pe cel mai în vârstă, a plecat deja.

Soarele apune în oceane, gâfâind cerul cu o nuanță portocalie strălucitoare, amintindu-i lui Jimin de mandarine.  Aceleași mandarine pe care lui Yoongi îi place să le mănânce.

Plaja a fost locul lor de confort de când își amintește.  Nu ar fi greșit să spunem că a fost ca un ritual pentru ei să-și petreacă weekendul privind împreună apusul.

Dar a fost ceva ciudat la Yoongi astăzi.  Nu a fost niciodată cel care să-l lase pe Jimin singur așa, chiar dacă avea o muncă importantă, ar fi pus-o după el.  "Hyung...."  Şopteşte privind la mare, vânturile reci îi bat pe faţă făcându-l să tremure.

Casa mobilată de obicei părea goală, acum că lucrurile erau împachetate în cutii mici.  În loc de masă și scaune obișnuite, era plină cu cutii maro. 
"O, ești aici."  Doamna Min termină de ambalat vesela fragilă, lipând deschiderea cutiei.

Ea zâmbește văzându-și fiul sosind înapoi, dar în mod ciudat, Yoongi nu ia întors zâmbetul. "Ce e în neregulă? I-ai spus lui Jimin că ne mutăm."  Ochii lui îi întâlnesc pe cei ai mamei sale la mențiunea lui Jimin.  Ea putea simți durerea în ochii lui, până la urmă Jimin a fost cel mai bun prieten al lui Yoongi încă din copilărie și nimeni nu ar fi fericit să fie separat de prietenul lor.

"Oh Yoongi, ar trebui să-i spui."  Îi mângâie obrazul rece al fiului ei cu mâinile ei calde.  Căldura mâinii ei este aceeași ca a lui Jimin.

"Ar fi trist dacă ar auzi vestea de la altcineva." Yoongi știe că ar fi trebuit să-i spună vestea în ziua în care a auzit-o, dar nu a avut inima să-l vadă pe Jimin plângând.  Ori de câte ori își aduna curajul să-i dea vestea, zâmbetul fericit al lui Jimin îl facea timid.

"Trebuie să ne mutăm mâine. Poți să stai noaptea cu el."  Ea înțelege prin ce trece fiul ei, iar știind ce simte fiul ei față de Jimin nu îi uşurează exact grijile.  I-a dat o palmă pe umăr înainte de a continua cu împachetarea.

Yoongi și-ar fi dorit să aibă mai mult timp de petrecut cu Jimin.  Tocmai când credea că viața lui mergea bine și că în sfârșit își putea mărturisi sentimentele celor din urmă, ei trebuie să se mute în alt oraș.  Sigur că l-ar putea vizita pe Jimin în vacanțe sau ceva, dar nu ar fi la fel ca acum.

S-a gândit că poate ar putea să funcționeze ca o relație la distanță, dar auzind cuvintele lui Jimin mai devreme astăzi, nu crede că acesta ar fi cazul.  Poate că Jimin era doar menit să intre în viața lui, doar că nu era menit să rămână.  Jimin merită pe cineva care să-l iubească necondiționat și să nu-l părăsească pentru nimic, și-a dorit să fie el acela.

Nu este suficient de egoist încât să-l facă pe Jimin să-l aștepte pentru că el însuși nu este sigur dacă se va întoarce vreodată în Busan.  Așa că singurul lucru pe care l-ar putea face este să-l lase pe Jimin să plece de lângă el.  Vrea doar ca Jiminul lui să fie fericit chiar dacă nu este cu el.

Vizitarea casei lui Jimin nu este nimic ieșit din comun pentru Yoongi, dar astăzi mâinile îi tremură apăsând soneria ușii.  El simte cum se acumulează tensiunea la auzul pașilor.  E deja trecut de nouă, lumina lunii luminează toate împrejurimile.

"Yoongi hyung?" Jimin este șocat să-l vadă. Yoongi vine mereu la el acasă neanunțat, dar având în vedere timpul, Jimin nu se poate abține să nu se simtă puțin îngrijorat de vizita bruscă. Încearcă să lase îngrijorarea deoparte, invitându-l înăuntru cu un zâmbet mare.

"O, Yoongi."  Yoongi se înclină la mama lui Jimin odată ce acesta observă prezența ei în casă.  Expresia de pe chipul ei arată că știe deja despre asta.  "Mamă, mergem în camera mea." Jimin anunță că îl târă pe Yoongi în spatele lui.  Mama lui se uită doar la cei doi băieți cu milă în ochi.

"Ce ar trebui să ne jucăm hyung?" Jimin continuă să bâjbâie cu rafturile sale, încruntat când nu găsea nimic distractiv de jucat. Jucaseră vreodată joc de mai multe ori.

Yoongi se așează pe patul lui Jimin și ia liniștit fiecare bucată din Jimin pentru ultima oară.  Camera miroase exact ca Jimin, proaspăt și floral.  Există ceva în asta care îl face pe Yoongi să se simtă ca acasă.  E cald.

Jimin îngheață în locul său când simte brațele lui Yoongi șerpuind în jurul lui.  Nu e ca și cum nu s-au îmbrățișat niciodată înainte.  Dar este diferit de celelalte timp. se simte ca... La revedere

"Ce e cu tine hyung?"  Se întoarce spre el, cu mâinile fixate pe umărul lui Yoongi.  Cel mai mare nu-i răspunde la întrebare, ci se îngroapă în gâtul lui Jimin, inspirând parfumul de piersici, probabil pentru ultima oară.

"Hyung..." El încearcă să vorbească, dar Yoongi îl taci.  El le înclină trupurile așa, căzând pe patul lui Jimin.  Problemele scade din cauza greutății, materialul moale furnicănd pe pielea lui Yoongi.

Jimin încearcă să se îndepărteze de strânsoarea lui Yoongi, cu atât mai în vârstă îl trage mai aproape în fiecare moment.  Parcă nu vrea să plece nici măcar o secundă. 
"Stai."  Vocea răsună în cameră.  Jimin simte instantaneu că bătrânul are o zi proastă.  Nu este ceva ce va face fără niciun motiv.

"Sunt aici pentru tine. Nu-ți face griji."  Yoongi se îngroapă și mai mult în Jimin, cuvintele străpungându-i sufletul.  Dacă ar putea rămâne puțin mai mult cu Jimin, viața lui ar fi perfectă.

Jimin începe să fredoneze o melodie dulce, lui Yoongi îi plăcea mereu cântarea lui și este unul dintre acele lucruri care îl fac pe Yoongi să se calmeze într-o astfel de situație.  Mâna lui Jimin se îndreaptă spre spatele lui Yoongi, asigurându-i strânsoarea acolo în semn de liniștire.

Dacă ar ști ce-i va aduce a doua zi dimineața...