Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

60

A fi nervos în preajma lui Jimin a fost un sentiment nou pentru Yoongi.  Chiar acum se îndreptau spre un restaurant pe care Jimin l-a ales pentru prânz.

A avut mare grijă să i se pară mai prezentabil și mai impresionant pentru Jimin.  Alegeți un pulover texturat alb și un pantalon maro largi, care să-i asorteze.  În cele din urmă, a purtat noul pardesiu cu glugă pe care îl păstrase pentru o ocazie specială.  Deci, era sigur că arăta bine îmbrăcat.

Dar, când Jimin a ieșit din cameră, se simte brusc conștient de sine.  Nu e ca și cum Jimin ar fi purtat ceva grandios, un turtleneck negru, o pereche de blugi negri subțiri și o haină crombie, dar încă arată nu mai puțin decât un model.  Poate că așa este Jimin că tot ceea ce poartă îi arată atât de bine.

Încă o dată, Yoongi este lăsat cu limba legat de imaginile sale splendide.  Cum poate cineva să fie atât de perfect.  Ar vrea să-și ia timpul pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că l-a trimis pe Jimin pe pământ.

"În acest ritm o muscă îți va intra în gură și va dansa înăuntru și nici nu ai observa."  Vocea bruscă l-a făcut pe Yoongi să tresare, înainte de a se putea întoarce să vadă cine este Jungkook și Taehyung aleargă deja spre el, strângându-l în brațe.

Știe foarte bine că nu-i va certa pentru ceea ce au făcut, dar nu îi va ierta atât de curând. 
Și ce făceau amândoi aici?  Jimin nu a menționat că se vor eticheta împreună cu ei.

"Nu vă faceți griji, nu vă vom conduce pe a treia roată pe amândoi."  Taehyung răspunde întrebării nerostite a lui Yoongi, de parcă i-ar fi citit mintea pe față. 
"Da, suntem aici să-l dădăcim pe Haru în timp ce amândoi mergeți la întâlnire."  Jungkook zâmbește, petrecerea timpului cu Taehyung îi ajunge în sfârșit la cap.

"Nu este o întâlnire." Jimin le aruncă o privire dură, dar în interior mica remarcă l-a făcut să se înroșească.  Nu este o întâlnire.. Dar și-ar fi dorit să fie.  "Hai să mergem, hyung." Îl ține pe Yoongi de braț și îl trage afară.

"Deci, unde este acest restaurant la care mă duci?"  Încearcă să meargă repede pentru a se potrivi cu ritmul lui Jimin.  A fost ideea lui să meargă pe jos decât să conducă până acolo, dar și el a fost cel care suferea.  Judecând după cât de repede mergea Jimin, Yoongi putea deduce cu ușurință că cel tânăr era stresat sau nervos.

"Vei vedea."  Jimin continuă să meargă.  În mintea lui era o furtună.  Era cuprins de propriile dileme și gânduri.

Aceasta ar fi ultima lor zi împreună, odată ce Yoongi se întoarce, știe că ar fi greu să-l vadă și că vor ajunge din nou străini.  Deci, aceasta este ultima șansă pe care o are, ultima șansă de a-și mărturisi sentimentele pentru cel mai în vârstă.

Dacă cel mai în vârstă îl respinge, l-ar răni, l-ar răni ca naiba, dar cel puțin ar putea să-și dea afară sentimentele pe care le-a înăbușit de ani de zile.  Vrea doar să lase acele sentimente libere.

Ochii îi zăbovesc pe chipul lui Yoongi.  De ce a trebuit să se îndrăgostească de cel mai bun prieten al lui.  De ce nu mi-a spus cineva că asta va fi atât de dificil.

Îndrăgostiți de cel mai bun prieten al tău, unii ar putea spune că este un lucru grozav.  Dar și frica este reală.  Frica de a-ți pierde prietenia în calea de a dori mai mult de la ei și în final ai ales să ascunzi acele sentimente pentru a-ți salva prietenia..

"Suntem aici."  El îl ghidează pe Yoongi în restaurantul pe care l-a ales.  Nu este ceva splendid, el știe că Yoongi preferă locurile simple și clasice decât pe cele strălucitoare și fanteziste. 

"Nu este prea grozav, dar mâncarea de aici este bună." Ei decid să se așeze pe masa care vă permite să vedeți vederea exterioară.  Sunt multe cupluri care stau în jurul lor, Jimin îi poate observa cu ușurință doar după felul în care se comportau.  Unii își țineau de mână partenerul, alții erau jucăuși, iar alții făceau poze împreună.  Cât de mult și-ar fi dorit să fie și el și Yoongi așa.

Ar fi fost un cuplu dacă Yoongi nu ar fi plecat de atunci?  Poate că, dacă nu s-ar fi întâmplat asta, i-ar fi mărturisit sentimentele lui Yoongi în liceu, poate atunci ar fi început și ei să se întâlnească, să facă lucruri normale ca celelalte cupluri.

Mergeți la întâlniri, petreceți timp unul cu celălalt, petreceri de pijamă, mărturisiri, cerere, mutare, căsătorie și apoi un copil.  Așa și-a dorit ca viața lui să fie nu invers.  Dar el nu se plânge, hotărârea să-l aibă pe Haru este una dintre cele mai bune decizii din viața lui fără să se gândească mai mult și nu l-ar schimba pentru nimic.

"Jimin?"  Yoongi flutură mâna în fața celui mai tânăr, Jimin se comportă atât de ciudat acum. 
"Huh, ai spus ceva?"  În cele din urmă, iese din transă, întorcându-și privirea de la cupluri către Yoongi.

"Am intrebat ce ar trebui sa comandam?"  Îi dă meniul lui Jimin.  Cel mai tânăr se uită la el doar câteva secunde înainte de a-l împinge. 
"Orice va fi bine. Poți comanda pentru mine."  Chiar nu a venit aici să mănânce, este aici pentru a petrece mai mult timp cu Yoongi și pentru a-și mărturisi sentimentele, pentru care caută un moment perfect. 
Chiar și atunci când mâncarea este în fața lui, se tot gândește când ar trebui să o facă.

"De ce nu mănânci? Ai vrut să mănânci altceva?"  Yoongi se uită la felul în care se joacă cu mâncarea, Jimin cu greu și-a atins mâncarea, în timp ce Yoongi era deja la jumătatea drumului.

"Nu, doar că- nu mi-e foame." Toată anxietatea care l-a făcut să-și piardă pofta de mâncare.  Yoongi se uită la el cu o privire îngrijorată. 
"Ești bolnav?"  Își aduce mâna pentru a atinge fruntea lui Jimin.
"Sunt bine."  El minte.  Yoongi nu l-a mai forțat, el continuă să-și mănânce mâncarea în tăcere.

După ce Yoongi a terminat cu mâncarea, Jimin decide că acesta este momentul potrivit.  Acesta este momentul acum sau niciodată.  Unghiile i se înfipseră pe țesătura robustă de bumbac a blugilor lui, inima i-a bătut cu putere când cuvintele și-au făcut în sfârșit drum până la buze.

"Hyung, vreau să-ți spun ceva."