Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

16

"Hyung." Chiar dacă vocea lui era răgușită și aspră, Yoongi ar dori să lupte, tot suna ca miere pentru urechile lui.

"Jimin."  O simplă șoaptă în vocea lui profundă a fost suficientă pentru a-l face pe Jimin să se zvârcolească sub strânsoarea lui. 

"Telefonul tau."  Yoongi se uită la el îndoielnic înainte să audă în sfârșit sunetul telefonului său.  Îi aruncă o ultimă privire lui Jimin înainte de a se hotărî în sfârșit să se trezească.  Corpul lui behâie la pierderea căldurii.

Își ridică telefonul, înjurând pe sub răsuflare. 
"Ah hyung, ai luat-o în sfârșit. Eram pe cale să merg acolo și să vă verific eu însumi."  Jungkook nici măcar nu l-a lăsat să vorbească, răsturnându-și gândurile dintr-o singură mișcare.  "Sunt bine, puștiule. Nu-ți face griji pentru mine."  Încearcă să raționeze, dar nu avea de gând să iasă din asta înainte de a auzi o ureche de la Jungkook.

"Cum te simti ?"  S-a întors în cameră după ce a terminat convorbirea cu Jungkook.  Jimin s-a așezat pe spate pe pat, cu un mic zâmbet tencuit pe față, probabil după ce s-a simțit mai bine. 
"Bine."  Yoongi se apropie de el, verificându-l pe cel mai tânăr însuși.

"Ar trebui să mergem la spital?" Chiar dacă Jimin i-a spus că a chemat ieri la un medic, Yoongi i-a părut încă neîncrezător. 
"Ți-am spus, am sunat deja un doctor ieri."

"Este suspect. Urăști să mergi la medic, cu atât mai puțin să chemi unul acasă." Jimin a fost așa de pe vremuri.  Ar prefera să ia medicamente și să stea toată ziua în pat în loc să se prezinte la medic.

Jimin râde, până la urmă asta era adevărat.  Până ieri nu a simțit niciodată nevoia de a merge la medic pentru o raceala minoră, cum ar fi febra. 
"Da, aveam de gând să dorm după ce am luat un medicament ieri, dar înainte să pot ajunge la ele, am leșinat." Fața lui Yoongi se întoarse îngrozită de asta.  "Când am leșinat am visat că îmi pierd copilul și după aceea m-am trezit cu transpirații reci. Așa că am chemat un medic." Acum, Yoongi înțelege de ce tânjea ieri după atingere fizică.

"Jiminie, ar fi trebuit să mă suni."  Yoongi l-a privit cu ochi vinovați, deși nu era unde să se simtă vinovat pentru asta și asta l-a făcut să se simtă trist. 
"Nu am vrut să te deranjez în timpul liber." Mormăie uitându-se în poală.

"Jimin ah."  Ridică privirea la vocea severă îndreptată către el.  Yoongi își folosea vocea alfa la el pentru prima dată și asta l-a făcut să se simtă nervos.  "Dacă ceva de genul acesta se întâmplă din nou, sună-mă. Indiferent unde sunt sau ce fac. Mă vei suna. Ok?"  Jimin dădu din cap.

"Bine acum odihnește-te și îți fac niște terci de ovăz."  Jimin zâmbește, corpul lui chiar are nevoie de puțină energie.

Yoongi îl pune din nou înainte de a dispărea pentru a face terci.  L-a hrănit cu lingura pe Jimin odată ce a fost gătit.  Jimin a mâncat-o fericit ca un copil, fără să se plângă măcar o dată.

În cele din urmă, a decis să-l sune pe jungkook după ce Jimin a adormit după ce și-a luat medicamentele. 
"Mă simt rău hyung, nu ar fi trebuit să te forțez să vii aici."

"Nu e vina ta gguk, nu te bate."  El încearcă să-l facă pe cel mai tânăr să se simtă mai bine.

"Ar trebui să plec acum. Distrați-vă, ne întâlnim mâine."  Cu acestea, a închis apelul, grăbindu-se înapoi lângă Jimin.

-

"Credeam că vrei să știi sexul?" întreabă Yoongi privind spre un Jimin chicotit care stă pe scaunul pasagerului.

Au mers astăzi la programarea lunară a lui Jimin, trebuia să fie și ziua în care vor ști despre sexul bebelușului.  Dar Jimin a refuzat-o în ultimul moment.

"Vreau să fie o surpriză."  Spune el cu un zâmbet larg pe buze.  Buzele lui se mișcau impulsiv către melodia care se juca pe fundal.  Cerul albastru era perfect pentru a merge cu mașina.

"Yoongi hyung." Îi privește fața, cu maxilarul încleștat într-o manieră serioasă, cu ochii concentrați asupra drumului, în timp ce conducea cu atenție urcușurile și coborâșuri.

Fredonează ca răspuns, lăsându-l pe Jimin să știe că are toată atenția lui.  "Mulțumesc." Chiar dacă le spusese aceleași cuvinte celor mai în vârstă, acesta era cel mai sincer și special dintre ele.

"Pentru ce?"  El aruncă o privire spre chipul lui Jimin. 
"Tot."  Yoongi ridică din nou sprânceana la răspuns, fără să știe ce a intrat brusc în el.  El a scuturat din cap ca răspuns, poate va scuti explicația pentru altă zi.

-

"Așa că Jimin ssi ești gata pentru interviul tău."
"Cât de gata pot fi, Yoongi ssi." Amândoi chicotesc la premii.

"Cum te simți în a patra lună?" Jimin se relaxează, cu spatele sprijinit de perete.  "De fapt, mă simt mai bine decât în ​​ultima lună. Greturile de dimineață par să dispară și mă pot bucura de mâncarea mea preferată fără teama de a vărsă totul."

"Este grozav." Yoongi se simte ușurată când vad că tânărul se obișnuiește cu sarcina.

"Ai observat vreun simptom nou adăugat?"  Se uită în tavan, amintindu-și amintirile din ultimele zile. 
"Durerile de spate. Nu știu dacă sunt din cauza sarcinii sau din cauza că am stat prea mult timp pe scaun. Ar trebui să încerc să fac un exercițiu de rutină."

"Asta ți-am spus de la început." Yoongi mormăie pe sub răsuflare, dar Jimin s-a grăbit să-i înțeleagă cuvintele. 
"Poți să mă cicăliști mai târziu, să-ți terminăm articolul mai întâi."  Încearcă să pară intimidant.

Yoongi își predă mâinile în aer fără să vrea să lupte cu un omega fierbinte.   "Bine bine.  Să continuăm."

"Cred că am început să apar mult în această lună. Micul meu avocado crește."  Își pune mâinile pe burtică, repetând numele într-un mod drăguț.

"Avocado?" își șoptește Yoongi crezând că numele este puțin ciudat!? Dar ține asta pentru el, nedorind să audă o ureche de la omega.

"Hyung, știi că copilul te poate auzi în această etapă. Vrei să vorbești cu el?"  Yoongi intră în panică la oferta bruscă.  Ce se întâmplă dacă bebelușului nu-i place vocea lui?

"Vei spune ceva?"  Yoongi își drese glasul, simțindu-se nervos de ce ar trebui să spună.

"Buna Bebe."  Jimin râde de tonul stângaci al lui Yoongi, nu era cel pe care Yoongi îl folosea mereu.  Încercă să-și facă vocea stridentă și ascuțită.  Yoongi se simte jignit, dar cu toate acestea a continuat. 
"Sunt Yoongi, mă bucur să te cunosc." Jimin nu reușește să-și stăpânească râsul din nou, ducându-și o mână la gură când simte că Yoongi se uită la el.  Își sigilează buzele într-o linie dreaptă, semnalându-i lui Yoongi să continue.

"Sper că te descurci grozav acolo. Ar trebui să devii un om grozav odată ce ai crescut. Tratează-i pe toți cu dragoste și bunătate la fel ca tatăl tău." Ochii lor s-au întâlnit în acel moment și Jimin zâmbește, un lucru pe care îl făcuse frecvent de când Yoongi a venit în viața lui.

"Fii bun cu tatăl tău, ești un copil dulce."  Îl mângâie ușor pe burtica lui Jimin de parcă ar fi mângâiat copilul pe umăr.

"Ești atât de stângaci."  Jimin râde odată ce Yoongi se așează pe locul inițial, departe de Jimin. 
"Știu."  Yoongi acceptă faptul cu ușurință, nu se poate nega că este incomod în preajma copiilor.  Ar trebui să învețe cu adevărat despre asta, să nu se mai facă de rușine în fața lui Jimin.  Ochii lui sunt ațintiți pe burtică și inima este plină de căldură.