Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

56

"Jimin, coboară de acolo."  Yoongi țipă când cel mic se urcă brusc pe masa din sufragerie. 
Jimin a scăpat din baie și acum sărea prin sufragerie.  Este aproape miezul nopții, dar cel mic nu dă niciun semn de oboseală.  În orice caz, pare prea energic.

"Hyung, prinde-l pe Minie."  Își scoase limba către Yoongi, continuând să alerge prin sufragerie fără a-l lăsa pe cel mai în vârstă să-și tragă respirația nici măcar o secundă.

Yoongi este deja în faza de a leșina până acum.  Are nevoie de o poțiune energetică sau ceva pentru a-și recăpăta energia.  A te descurca cu un Jimin beat este chiar mai obositor decât a te descurca cu Haru.

"Hyungie-"  El chicoti văzându-l pe Yoongi deja prăbușit pe podea.  S-a dus în vârful picioarelor în spate și a tras puțin părul dezordonat.  La rezultatul căruia, Yoongi sare surprins.

"Jimin ah, te rog."  El roșește în fața lui.  L-a urmărit pe Jimin în ultima oră crezând că va obosi și va adormi, dar Jimin este exact opusul.

Jimin râde la expresia lui mizerabilă și a continuat să alerge spre bucătărie.  "Minie vrea înghețată."  Vorbește singur.  Mârâitul brusc din stomac indică faptul că îi este încă foame.  Așa că ajunge să caute în toate dulapurile și frigiderul pentru o înghețată.

Dar, în procesul de găsire, restul conținutului ajunge să cadă pe pământ și să facă o mizerie uriașă. 
"Nu există... Î-înghețată."  Fața i se încruntă când a observat că nu era înghețată.

Buza de jos îi tremură în timp ce izbucnește în lacrimi.  Strigătul brusc l-a făcut pe Yoongi să se grăbească spre bucătărie, doar pentru a-l vedea pe Jimin plângând pe podea, cu tot conținutul frigiderului înconjurător.

"Ce s-a întâmplat?" Jimin se uită la el cu ochi furioși, a apucat cel mai apropiat articol pe care l-a putut, acela a fost o mâncare conservată și l-a aruncat direct în Yoongi.

"Jimin!"  Yoongi alunecă pentru a evita obiectul să-l lovească, dar asta nu a făcut decât să-i aducă combustibil temperamentului lui Jimin.  A continuat să-l bombardeze cu fructe, legume, alimente congelate și ce nu.  Dintre care, cel puțin 5 articole au reușit să-l lovească pe Yoongi la punct.

"De ce mă lovești?"  Yoongi prinde roșia care se zdrobește în noul său hanorac.  Tocmai a purtat-o ​​de prima dată când astăzi nu vrea să-l murdărească.

"Înghețată."  șoptește Jimin în timp ce se uită în jos la mâinile lui.  Bietul bebeluș vrea doar să mănânce înghețată, dar nu există înghețată pentru el.

Yoongi nu se poate abține să nu se răcească la cât de drăguț arăta Jimin așa, tot mofturos și moale. 
"Nu avem înghețată acum, dar hyung ți-o va lua mâine."  Îi bate ușor capul încercând să-l consoleze. 
Jimin ridică în cele din urmă privirea la el, vocea blândă a lui Yoongi l-a făcut să zâmbească puțin.

"Acum, ar trebui să te culci. Hyung este și el obosit."  Jimin dă din cap la sugestie, se ridică din poziția așezată, dar brusc i-a căzut fața odată ce observă ceva.

Ochii săi blânzi se transformă încă o dată într-unul furios.  El apucă tivul hanoracului lui Yoongi, trăgându-l mai aproape, în timp ce simte un miros de chihlimbar, mosc și lemn de santal.  Nu-i ia suficient de mult pentru a ști că parfumul nu îi aparține lui Yoongi.

"Ce s-a întâmplat?"  Yoongi se dă înapoi de la Jimin.  După cum îl privește cel mai tânăr, se pare că nu va putea vedea răsăritul de mâine. 
"Hyung miroase a ea."  Jimin își strânge strânsoarea hanoracului, făcând materialul moale să se prăbușească.

"Ce?"
"MIROSI A MINHEE." Îl împinge pe pământ și continuă să-l tragă de păr.

"Jimin ah, doare."  Rugăciunile lui nu aveau valoare pentru că Jimin nu-l asculta. 
"De ce îți place măcar de ea?"
"Nu-mi place – ah." El țipă de durere când cel mic îi trage părul puțin prea aspru.

"Nu este Minie suficient de bun pentru tine?"  El a dat drumul părului lui Yoongi și își ascunde fața în mâini.  Yoongi profită de această ocazie pentru a scăpa de acolo.  Dar se oprește când aude adulmeturile blânde.

"Jimin, plângi?"  Încearcă să despartă mâna tânărului de fața lui, dar mâna lui a fost doar lovită. 
"Uită-te la mine."  Jimin își scoate în cele din urmă fața din mâini.  Ochii lui sunt strălucitori din cauza lacrimilor săltate.

"Petală, de ce plangi?"  Își îmbracă fața mică în mâini, obrajii săi moi potrivindu-se perfect ca o piesă de puzzle în ei.

"Uită-te la mine."  Spune el când Jimin își întoarce privirea în jos.  Putea simți că chiar și atunci când Jimin e beat îi este frică să spună ce are cu adevărat în capul lui.

"Hyung." Adrenalina care curge prin corpul lui Jimin îi dă în sfârșit curajul pe care a încercat să-l găsească în ultimele luni.

"De ce nu-ți place de Minie?" Este o întrebare sinceră, poate spune Yoongi după privirea din ochii lui Jimin. Dar de ce mai tânărul crede că nu-l place? S-a întâmplat ceva care l-a făcut să gândească așa?

"Cine a spus asta? Hyung ii place Minie."  Jimin zâmbește auzind acele cuvinte și a fost un zâmbet trist.  Unul care înfățișa inima lui frântă.

"Minie vrea să-ți spună ceva." Încearcă să stea treaz prin mărturisirea lui. În sfârșit, are curajul să spună acele cuvinte pe care nu le poate spune în starea lui treaz. Nu-i pasă de respingere acum, de mintea lui îi spune să elibereze toate sentimentele.

"Hyung~" Multește din nou, picioarele lui poticnându-se puțin înainte. Yoongi s-a grăbit să-l țină înainte să poată cădea și mai mult.

Jimin zâmbește în timp ce se topește în brațele lui Yoongi.  Brațele lui Yoongi, locul lui sigur. 
"Hyung, îmi place de tine." În cele din urmă, a spus acele cuvinte care i-au stat pe vârful limbii de aproape ani încoace. A încercat să-și țină ochii deschiși, chiar a făcut-o. Dar a fost atât de greu și a fost atât de confortabil încât s-a lăsat să leșine în brațele lui Yoongi.

Cuvintele pe care dorea ca cel mai în vârstă să le audă atât de mult au ieșit ca o simplă șoaptă și, din păcate, nu au ajuns la urechile lui Yoongi.

"În sfârșit."  Yoongi oftă uşurat când observă că Jimin doar adoarme pe umărul lui.  A dus un Jimin leșinat în pat, băgându-l în plapumă.  Se oprește o secundă să se uite la chipul lui sculptat.

Trăsăturile lui erau mult mai blânde în somn, liniile care îi încrețeau sprânceana au fost înlocuite cu un aspect relaxat.  Buzele lui îmbufnate stăteau acum în forma lor obișnuită.  Părea liniștit.

"Vise plăcute."  Se aplecă pentru a-i lăsa o ciupitură rapidă pe frunte.  Zâmbind văzându-le pe cele două frumuseți adormite odihnindu-se fără sunet.

Un căscat îi scapă din propria gură dându-l să știe că și corpul lui are nevoie de niște odihnă.  Se forțează să se ridice spre canapea și doar își lasă corpul să cadă în salteaua moale.  Era atât de obosit.  Incredibil de așa.