Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

43

"Yoongi hyung, te provoc să-l săruți pe Jiminie."  Cuvântul răsună în urechile lui Yoongi.  Ar fi trebuit să știe că a fost o idee proastă de la început.  Ar fi trebuit să vadă asta venind.  Dar gândul de a-l săruta pe Jimin... Pare atât de tentant acum.

Jimin este la fel de șocat ca și el.  El îi dă lui Taehyung un ochi lateral pentru ideea lui rea.  Taehyung îi face cu ochiul celui mai bun prieten al său, în interior știe că Jimin și Yoongi îi vor mulțumi pentru asta.

Yoongi deschide gura pentru a protesta, dar Jungkook îl împinge deja în camera lui Jimin.  La fel, Jimin este împins de Taehyung și amândoi sunt încuiați în cameră.

"Nu ieși înainte de sărutul tău de Anul Nou."  strigă Taehyung din partea cealaltă a ușii, urmat de chicotele lui Jungkook.

"Jungkook ah, nu e amuzant, te rog deschide ușa."  Yoongi trântește cu pumnul în ușă, deși i-a promis lui Jungkook că va mărturisi astăzi că simte brusc că tot curajul îi părăsește corpul.  La naiba, chiar nu poate face asta.

"Nu vor deschide ușa."  spune Jimin de fapt.  Yoongi își apasă capul pe ușa de lemn, nu vrea altceva decât podeaua să-l mănânce chiar acum.  Nici măcar nu poate îndrăzni să se uite în ochii lui Jimin.

"De ce stai acolo? Hai să ne așezăm pe pat si sa așteptăm ca ei sa deschida ușa." sugerează Jimin.  Asta înseamnă că Jimin nu vrea să-l sărute, nu?  Își simte tot sângele curgându-i pe față.  Cu o față roșie de sfeclă roșie, stă în fața lui Jimin.  Scărpinându-și dosul mâinii pentru a scăpa de anxietatea lui.

"Ce sa întâmplat hyung?"  Jimin se ridică din pat și se uită ciudat la hyung-ul lui.  Acesta este momentul, se gândește Yoongi.  Are două opțiuni fie să-i mărturisească lui Jimin, fie să continue să trăiască ca cel mai bun prieten al său.

Dacă îi mărturisește lui Jimin chiar acum, s-ar putea întâmpla două lucruri.  Fie Jimin îi va accepta mărturisirea și vor trăi fericiți, fie Jimin îl va respinge, făcând prietenia lor incomodă.  Vrea să țipe de enervare.  Nu poate alege.

"Hyung?" Jimin își flutură mâna în fața lui Yoongi care pare să fie într-o dilemă interioară profundă.
"Jimin, trebuie să-ți spun ceva."  În cele din urmă, expiră respirația pe care a reținut-o de prea mult timp.

Acesta este un moment de a face sau a muri.  Și trebuie să facă o alegere bună.  "Jimin Eu-." Închide ochii după ce a luat în sfârșit decizia. O va face, chiar dacă înseamnă să fie respins de Jimin, trebuie doar să-și lase sentimentele.

Respiră adânc înainte de a scoate în sfârșit acele cuvinte pe care le-a păstrat în inima lui ca secret de mult timp. 
În sfârșit, va spune acele cuvinte.

'Îmi place de tine din ziua în care te-am văzut plângând în parc.  Te plac din ziua în care m-ai ținut de mână.  Îmi place de tine din ziua în care m-ai făcut să râd cu glumele tale amuzante.  Te plac din ziua în care m-ai abordat în îmbrățișarea ta neașteptată.  Îmi place de tine Park Jimin.'

Da, este adevărat.  Trebuie doar să rostească aceste cuvinte acum.  El o poate face.  El își dă el însuși motivația mentală. 
"Îmi pla-"  Presiunea bruscă asupra brațului lui l-a făcut să deschidă ochii.  Le deschide pentru a se uita la chipul lui Jimin strâns de durere.  Se ține de Yoongi pentru sprijinul corpului, simțindu-i că picioarele îi slăbesc.

"Ce s-a întâmplat ?"  Yoongi îl prinde în brațe.  Privindu-i fața schimbându-se când o altă contracție îl lovește.  Își strânge buzele între dinți încercând să înăbușe geamătul.  Simțea lichidul curgându-i pe coapse.