Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

38

Yoongi a dormit adânc de când era mic, obiceiul a crescut până acum.  Nici măcar o furtună puternică sau un fulger nu i-ar putea tulbura somnul.  Dar un anume cineva pe nume Park Jimin poate.

Yoongi încearcă să ridice din umeri crezând că tocmai auzea asta în visele lui.  Dar când sunetul a continuat mai mult timp, în cele din urmă își face amabilitatea de a se trezi și de a privi în jur.

Pulsul îl duce în camera lui Jimin.  Bate la usa cu ochii somnorosi, isi sprijina trupul obosit pe tocul usii.  Închizând ochii ca să-și închidă ochii chiar și pentru câteva secunde.

"Hyung?"  S-a împiedicat înapoi câțiva pași când Jimin a deschis brusc ușa. Dacă Yoongi se simțea obosit și somnoros, Jimin arăta mai rău decât el - arăta ca cineva care nu a dormit de câteva zile la rând.

"Ești bine?" scâncetele păreau prea reale pentru a fi o halucinație. Și din moment ce sunt singurii care locuiesc aici, trebuie să fie Jimin.
"Da, doar experimentez o contracție ușoară." Mâna lui este plasată pe jumătatea inferioară a burticii.

"Vrei să-ți fac un ceai?"  Ori de câte ori ceva îl rănește pe cel tânăr, Yoongi se simte și el însuși rănit.  Dacă ar fi în mâinile lui, el i-ar îndepărta toate durerile, ar vrea doar să-și și-l vadă pe Jimin fericit.

Jimin refuză politicos oferta, închizând ochii odată ce simte că îl lovește o altă contracție.  Mai este o lună până când copilul lui va fi în brațe.  Va trebui doar să treacă prin această durere încă o lună și o va face cu plăcere dacă rezultatul final ar fi atât de frumos.

"Jimin ah , vrei să mergi la spital?"  Yoongi își pune brațele în jurul lui Jimin, oferindu-i sprijin pentru trup. 
"E în regulă hyung. Am auzit că este normal."  Încearcă să-l liniștească, dar expresia lui spune o altă poveste.

"Nu e chiar atât de rău că mă voi descurca. Îmi pare rău că te trezesc."  Încearcă să iasă din strânsoarea lui Yoongi, întorcându-se înapoi spre pat.  Nu știe dacă ar fi putut să rămână în picioare așa.  Îi dă dureri de spate ori de câte ori stă prea mult în picioare.

"E in regula.  Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi." Yoongi îl ajută să se urce în pat, corpul lui oftând de mulțumire odată ce spatele lui se întâlnește cu salteaua moale. Yoongi întinde pătura peste el, frecând ușor umflătura dintre ele.

"Hyung..." Este nevoie doar de un strigăt slab din partea lui Jimin pentru a-l face pe Yoongi să alerge lângă el.
"Poți să dormi cu mine în seara asta?" Vocea lui Jimin are incertitudine, deoarece el însuși nu era sigur dacă ar trebui să spună asta sau nu.

"Desigur."  Să doarmă în același pat nu este un lucru mare pentru ei acum, dar de fiecare dată când îl simte pe Jimin aproape de corpul lui, vrea doar să-i înfășoare silueta minuscul în brațe.  Vrea să-i piseze fața cu sărutări neglijente.  Vrea să-l acopere în parfumul lui oceanic.

I-a fost atât de greu pentru Yoongi să-și controleze dorințele, acum că Jimin a ajuns în sfârșit la a 8-a luni, simțurile sale de a-l proteja pe Jimin au fost sporite.

Intră încet în cuverturi, încercând să stea la o distanță sigură de cel mai tânăr.  Dar asta nu are rost, pentru că în curând Jimin este blocat de el ca un koala.  Este normal ca omega-ul să tânjească după atingerea lui alfa într-o astfel de situație.  Și Yoongi este aici pentru a-i oferi lui Jimin toate acestea.

Lui Jimin nu îi ia timp să adoarmă în brațele lui Yoongi.  Atingerea lui Yoongi este ca o magie.  Cu doar câteva minute în urmă nici nu poate închide ochii și acum adoarme.  Mâna lui își strânge strânsoarea în jurul hanoracului lui Yoongi, de parcă ar fi vrut să-i spună să nu plece.

Yoongi observă micul gest, de fapt este unul foarte minimal dar reușește totuși să facă inima lui Yoongi să bată.  Încet și ușor, el acoperă mâna lui Jimin cu a lui.  Cu Jimin fiind ultima sa vedere, el închide ochii încet.

Fericirea nu durează pentru totdeauna.  Chiar și cea mai strălucitoare floare care înflorește trebuie să se confrunte în cele din urmă cu moartea.  Dar Jimin nu știa că fericirea lui va fi atât de scurtă.

El se trezește cu o altă contracție care este mai dureroasă decât înainte.  Primul lui instinct este de a ridica din umeri ca unul dintre braxton hicks.  Dar când o altă contracție îl lovește și un parfum metalic umple camera.  Știa că ceva nu era în regulă.

Scoate cuverturile doar pentru a vedea cearceaful pătat în roșu purpuriu.  Îngrozit de priveliște, scoase un țipăt inuman.  Yoongi se trezește fulgerător la țipătul îngrozit al lui Jimin.  Se uită la Jimin cu o expresie îngrijorată, ochii îi urmăresc unde se uită Jimin până se întinde pe balta de sânge.

Jimin stă acolo fără viață, simțind că a pierdut deja bătălia, nu putea simți mișcarea bebelușului său.  Nu simțea acele lovituri fluturate care îl făceau să zâmbească.  Mintea lui își imaginează deja ce este mai rău și nu este pregătit să-și lase cea mai mare frică să devină realitate.

Yoongi încearcă să-l scuture din traumă, dar nimic nu părea să funcționeze.  Doar stă acolo fainéant, fața lui nu arată nicio expresie, cu excepția ochilor care scot lacrimi tăcute.

Yoongi îl prinde în brațe, ducându-l afară din casă.  Îl așează cu grijă pe scaunul pasagerului, Jimin nici nu a reacționat la asta de parcă i-ar fi fost luate simțurile.

Nici acum nu simțea contracțiile, nici măcar lacrimile care curgeau fără oprire.  Voia să țipe, voia să strige tare, dar parcă nu-i ieșea vocea.

A încercat să-și pună mâna pe burtica, dar nici măcar corpul lui nu a reușit să facă acest lucru.  Lăsându-l în stare vegetativă.

Odată ce ajung la spital, Yoongi îl poartă înăuntru.  Urlând și țipând după un doctor.  Curând simte că este tras.  Își strânge strânsoarea în jurul gâtului, nedorind să-l părăsească pe Yoongi.

S-a separat de Yoongi fără tragere de inimă.  Încearcă să ajungă la el, dar simte că se îndepărtează de conștiință.

Cum s-ar simți dacă lumea s-ar opri din mișcare?  Jimin se simțea exact așa.  A fost conștient de mai mult timp, dar nu a îndrăznit să deschidă ochii.  Aparatele sună puternic în împrejurimile lui.

Are o idee vagă despre ceea ce se întâmplă în jurul lui, dar nu este încă pregătit să recunoască.
"Știu că ești treaz."  Vocea lui Yoongi i se pare străină.  Nu este ca și cum ar fi un sine obișnuit.  Nu este plin de miere și dragoste, ci în schimb se simte plin de ură și amărăciune.

El deschide ochii ezitant doar pentru a se întâlni cu privirea aspră a lui Yoongi.  Nu l-a văzut niciodată pe Yoongi să arate așa, ochii lui aveau o moartă, o liniște.  Și dacă se uita la ei prea mult, putea vedea disprețul odios care era îndreptat către el.

Ochii lui lăcrimănă la expresia lui Yoongi.  Când cineva te privește așa, cu ochii care nu țin decît furie și ură, doare;  dar când acel cineva îți ține inima în mână, ucide.

Yoongi ia mâna lui Jimin în a lui, punând-o pe abdomenul plat al lui Jimin.  Făcându-l să înfrunte realitatea pe care nu și-a dorit.  A clătinat din cap, nu vrea să înfrunte realitatea.  Nu este pregătit să accepte că copilul lui nu mai este cu el.

" E vina ta." 
Asta a fost ultima picătură care l-a rupt complet.  Yoongi își smulge mâna, mergând spre ușă.  Chiar înainte să fie pe cale să iasă, se uită înapoi.  Se întoarce pentru a se uita la fața lui Jimin pentru ultima dată, nu era nici urmă de lacrimi în ei.  Privirea lui letală a fost dureroasă și pătrunzătoare, sfâșiind inima lui Jimin cu o lumină orbitoare.