Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

32

Privindu-se la un Jimin somnoros, Yoongi ar putea fi nevoit să-l adauge la lista de hobby-uri recent găsită.  Este una dintre acele zile în care își mulțumește că se trezește devreme, din cauza asta ajunge să se uite puțin la trăsăturile angelice ale lui Jimin.

A fost treaz de ceva vreme și știind ce fel de persoană este, Yoongi ar prefera să facă ceva productiv în loc să stea întins în pat.  Dar pentru Jimin el este chiar gata să-și sfideze propriile reguli.

Corpurile lor sunt ghemuite atât de aproape încât Yoongi poate simți mișcarea copilului împotriva propriului corp. 
"Hei fasole mică. Ești treaz."  Își îndreaptă ochii spre umflarea burticii, vorbind pe un ton stins.

"Ar trebui să dormi mai mult și să-l lași și pe tati al tău să se odihnească."  Nu există nicio mișcare pentru o vreme, care îl face pe Yoongi să creadă că copilul s-a calmat, dar a ajuns la o concluzie mult prea devreme.  De data aceasta, micuța fasole răspunde cu o energie mult mai mare, făcându-l pe Yoongi să zâmbească.

Loviturile bruște trebuie să-l fi trezit pe Jimin, pentru că acum îl privește pe Yoongi cu o sprânceană ridicată. 
"Îmi pare rău. Te-am trezit?"  Vocea lui este profundă și răgușită dimineața.   "Tocmai aveam o mică discuție cu fasolea asta." Bebelușul lovește din nou cu piciorul de parcă ar încerca să depună mărturie pentru cel mai mare.  Amândoi se uită unul la altul, zâmbind cu ochii.

"Bună dimineața." Jimin se ghemuiește mai aproape de Yoongi, torcând fericit la căldura debordantă care iradiază din corpul lui Yoongi.
"Neața somnorosule." El își trece degetul peste părul lui moale și lucios.

"Esti cald."  șoptește Jimin pe pieptul puternic al lui Yoongi.  Respirațiile lui fierbinți lovind împotriva ei. 
"Încă 5 minute." Închide ochii încă o dată, parfumul oceanic al alfa-ului făcându-l să se simtă ca pe o plajă.

"Să ne trezim acum."  Yoongi își freca mâna peste păr.  Jimin se ridică puțin din cauza lipsei de căldură, dar se ridică totuși.  Casa este mult prea tăcută decât se aștepta, Yoongi bate la ușa camerei de oaspeți.  În cele din urmă îl deschide după ce nu a primit niciun răspuns.

"Nu sunt aici." Yoongi anunță că se întoarce în camera de zi.  Se îndreaptă spre bucătărie să ia un pahar cu apă.  "Poate că au plecat." răspunde Jimin din sufragerie. 

Yoongi fredonează în timp ce trece pe lângă Jimin cu apa caldă.  O acceptă cu un zâmbet dulce.  Yoongi s-a gândit întotdeauna că casa lui părea atât de goală, dar acum că este aici cu Jimin se simte mai mult ca o casă, doar prin simpla lui prezență.

Îl privește pe Jimin frecându-și ochii cu furie. 
"Ce e în neregulă?"
"Cred că este ceva în ochii mei." Yoongi își lasă ceașca în jos, aplecându-se spre fața lui Jimin. Își întinde fața între mâinile lui suflând ușor în ochi.

"Jimin suntem- OH RAHAT!"  Țipătul brusc l-a făcut pe Yoongi să replică de la Jimin.  Acolo în fața lui stau Jungkook și Taehyung, Jungkook cu expresia lui mare de căprioară și Taehyung acoperindu-și ochii cu mâinile.

Yoongi și Jimin schimbă o privire rapidă înainte de a se uita înapoi la prietenii lor. 
"Ce s-a întâmplat?"  Yoongi este în mod clar confuz din cauza reacțiilor lor.  "Îmi pare rău că am greșit momentul. Ne vom întoarce mai târziu. Continuați, vă rog."  Taehyung se întoarce, gata să plece, târând cu el un Jungkook năucit.

"Tae stai–" strigă Jimin în spatele lor, dar ei plecaseră deja.
"Presupun că au înțeles greșit."  Yoongi ridică din umăr, așezându-se deja pe spate pe canapea.

"Ar trebui să fac câteva schimbări după ce mă întorc aici."  Casa i se pare atât de diferită acum.  Pur și simplu i se pare un loc necunoscut acum. 
"Oh... trebuie să te întorci."  își șoptește Jimin, simțindu-se supărat chiar dacă se gândește la asta. 

"Ce ai spus ?"  Jimin spera că cel mai în vârstă nu va acorda atenție acestui lucru, dar știe deja că Yoongi este un observator pasionat. 
"Tocmai am întrebat când te vei întoarce." Își înfășoară nervos mâna în jurul paharului cu apă care s-a răcit uniform.

"Mm probabil ziua în care vei naște."  Sentința atârnă între ei o tăcere incomodă, camera este tăcută cu excepția respirațiilor lor grele. 
"Totuși, mai ai în jur de o sau două luni."  Încearcă să-l înveselească pe cel tânăr odată ce își privește expresia.

Jimin dă din cap, ascunzându-și durerea cu un zâmbet fals.  Își trăia viața perfect înainte de a intra Yoongi, nu avea niciodată nevoie de cineva pe care să se bazeze înainte de asta.  El nu a vrut să fie omega tipic care are nevoie de un alfa, dar uită-te la el acum.  7 luni mai târziu și-a simțit omega-ul interior implorând alfa-ul să rămână.

Nici măcar nu știe de ce se simte așa, nici măcar nu ar fi prieteni sau iubiți.  Sunt doar prieteni... care fac un copil împreună.  Nimic ieșit din comun.

Se uită la Yoongi, cu fața odihnită într-o expresie calmă.  Se simte și Yoongi ca el?  Sau poate că nu a fost decât o povară pentru el în ultimele luni.  Relația lor se bazează pe a da și a primi.  Odată ce își are copilul în brațe, relația lor se va termina.  Nu este nimic mai mult decât atât.

Se uită în jos la burta lui, umflată într-o formă perfect rotundă, indicând că copilul său crește bine și sănătos. 
"Tati vrea neapărat să te cunoască."  El șoptește odată ce Yoongi dispare din nou în cameră. 
"Îmi doresc foarte mult să te cunosc... Dar poți să mai stai puțin acolo?"  Vrea doar să-l aibă pe Yoongi lângă el.  Vrea să-i mai simtă căldura pentru o vreme.  Vrea să-i inspire parfumul oceanic pentru puțin timp mai mult.  Vrea să mai doarmă puțin în brațele lui. Vrea să se simtă iubit... doar pentru puțin timp.

Chiar dacă totul este o fațadă, ar vrea să dureze, doar puțin mai mult...