Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

13

"Hyung, ai făcut bagajele pentru weekend?"  Fața lui Jungkook stă deasupra computerului lui Yoongi, el continuă să se uite la cel mai în vârstă, încruntat când nu a primit niciun răspuns. 

"Ah hyung."  Se văică din nou, reușind în sfârșit să atragă atenția lui Yoongi.  Yoongi își împinge ochelarii în sus, ridicând sprâncenele spre cel mai tânăr.

"Împachetat? De ce? Este ceva în acest weekend?"  Fața lui Jungkook se îndreaptă spre martorul lent al lui hyung.

Învârti scaunul stând într-o manieră inversată. 
"Hyung, cum poți să uiți de asta?" Jungkook speră că își va aminti despre marele eveniment din asta, dar Yoongi încă îl privește uluit.

"Este atelierul nostru."  Jungkook răspunde, conștient de faptul că Yoongi nu era un mare fan al jocurilor de ghicire. 
Și-a făcut o formă de 'o' cu gura, când în cele din urmă a lovit-o.  A fost atelierul lor anual mai degrabă ca o mini vacanță pentru care scriitorii să se relaxeze și să se vindece în mediul rural.

"Nu cred că voi merge anul acesta." Fața lui Jungkook a căzut la asta, deși era în relații bune cu toți colegii săi, a privit mereu în sus la Yoongi ca pe fratele său adevărat.  În fiecare an, el și-ar aștepta să petreacă timp cu Yoongi pentru atelierul lor.

" De ce ?"  șoptește Jungkook cu vocea lui abătută. 
"Știi starea lui Jimin, ar trebui să stau aici să-l ajut." Yoongi încearcă să-l consoleze pe Jungkook, care ridică privirea la el cu ochi rugători.

"Sunt doar 3 zile, știu că Jimin hyung se va descurca. Te rog hyung."  Umerii lui s-au prăbușit simțindu-se ca un cățeluș neglijat, cu mâinile încovoiate spre interior pentru a forma pumni mici.  Ochii strălucitori se uitau la Yoongi cu atâta speranță în ei, rugându-l să spună da.

"Gguk ah, nu înțelegi." Încearcă să-și spună punctul de vedere, dar Jungkook se purta ca un bebeluș care își dorește jucăria preferată și nu s-a oprit din plâns până nu își pune mâna pe ea.  "Hyung, sunt doar 3 zile. Te rog"  Pleoapele lui grele o fracțiune prea lente pentru a-și clipi irisul uitându-se la hyung-ul lui.
"Gguk-"
"Te rog"
"Ggu-"
"Te rog frumos."

"Bine." A spus el oftând, trecându-și degetele prin păr. Ce se poate face? Este un om slab pentru ochii rugători ai lui Jungkook.

Jungkook s-a aruncat înainte la auzirea aprobării, lăsând fericirea să-i pătrundă în oase.  Strânsoarea lui s-a strâns în jurul micului cadru al lui Yoongi. 
"Mulțumesc. Ești cel mai bun hyung."  Îi dădu o ultimă apăsare înainte de a-l lăsa să se elibereze de strânsoarea lui.

"Doamne la naiba, aproape că m-ai sufocat."  Întinde mâna spre sticla lui de apă care cade în accese de râs între ele.

Lui Yoongi îi era frică să-i dea vestea lui Jimin, sigur că Jimin nu l-ar ucide doar din cauza unui atelier, dar era mai degrabă îngrijorat de bunăstarea mai tânără și nu voia să-l lase singur timp de 3 zile.

Reacția lui Jimin a fost pozitivă la știrile care îl încurajau să meargă și să nu se abțină doar din cauza lui.  Chiar dacă Yoongi a încercat să reziste, Jimin a insistat să-l trimită la atelier.  Yoongi a încercat să ofere toate scuzele, dar Jimin le-a negat pe toate.

"Ești sigur, te vei descurca?" Yoongi își duce bagajele în afara casei, oprindu-se la ușă pentru a se gândi. Încă nu este sigur de decizia sa. Dacă Jimin îi spune să nu meargă, va salva din călătorie fără  chiar gândindu-mă de două ori.

"Hyung, ți-am spus să pleci. Nu te gândi prea mult."  Jimin își freacă burtica de 4 luni, care era bine ascunsă sub puloverul împletit.  Burtica nu este mai mare decât un cap de varză, dar cadrul mai mic al lui Jimin a făcut-o să pară mai proeminentă.  Yoongi observase curbele sporite ale lui Jimin, degetele lui dorind să urmărească fiecare dintre ele.

"Bine, dar dacă se întâmplă ceva, sună-mă." Îi reamintește încă o dată, deși spusese același lucru de vreo 5 ori de dimineață. Îi va lipsi parfumul de piersici zilele următoare.

"Bine mamă, o să o fac." Jimin își unește mâna, împingându-l pe Yoongi afară din casă. El chicotește la reacțiile încăpățânate ale lui Yoongi.

"Acum du-te și te rog nu-ți mai face griji." Îi face semn la revedere.  Stând în balcon, uitându-se la mașina care se îndepărtează de vederea lui.

"Presupun că acum suntem doar noi." Își întinde burta între mâini, zâmbind la obiceiul lui ciudat de a vorbi cu copilul.  Era oficial în al doilea trimestru de sarcină simțindu-se ca și cum ar fi deja pe norul nouă.

"Am ajuns în siguranță." Yoongi nu a așteptat nicio clipă să-l sune pe Jimin după ce a ajuns la cabină. Chiar dacă scopul acestui atelier este să se relaxeze, el nu crede că va putea face acest lucru în timp ce este departe de  Jimin. Nu va recunoaște, dar îi lipsește parfumul de miere.

"Este grozav." Jimin a pus telefonul pe difuzor continuând cu sarcina de a împături hainele. Se uită fix la cămașa lui Yoongi mai mult timp decât ar trebui.

Celălalt capăt părea a fi prea ocupat, voci trăncănitoare înconjurând Yoongi împreună cu râsul melodios.  Jimin zâmbește la gândul că Yoongi se odihnește și se distrează.

Tocmai când Yoongi era pe cale să facă o altă remarcă, a fost sunat de Jungkook.  "Hyung vino repede, ne hotărâm camerele." strigă Jungkook de la etajul doi, ajutându-i pe alții cu bagajele.  "Vin." strigă Yoongi înapoi, mergând spre un loc mai liniștit pentru a vorbi.

"Ar trebui să te duci, trebuie să aşteptă" Jimin își pune telefonul înapoi pe ureche, îndreptându-se spre bucătărie unde Yoongi își gătește mesele pentru el.
"Da." Yoongi se uită la un Jungkook furios care se apropie de el.

"Jimin."  şopteşte el. Jimin fredonează, permițându-i să continue.
"Nu uita să iei medicamentele și vitaminele la timp și te rog să mănânci sănătos când sunt plecat, bine? Si daca-"

"Dacă se întâmplă ceva, te sun, acum te rog să mergi bine." Jimin îl întrerupe, completând fraza lui Yoongi, omega lui mulțumit de toată grija pe care o primește de la el.
"Hmm pa."
"La revedere."  Jimin închide simțind că un zâmbet îi apare pe față, îmbrățișează perna aproape de piept, inspirând parfumul oceanic care încă persista pe ea.  Mirosul lui Yoongi l-a adormit instantaneu.