Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

46

Starea la spital, lui Jimin nu-i place asta. Văzând pereții aceia pictați simpli și mirosul de antibiotic îi face pur și simplu rău de stomac. Vrea doar să se întoarcă acasă cu copilul lui.

Au trecut 3 zile de când s-a născut băiețelul lui. 3 zile în , el este încă lucrul mic prețios pentru Jimin și Yoongi. Și de fiecare dată când se uită la micul lor miracol, pur și simplu nu se pot sătura de el.

"Baby Chim, ghici cine a venit să te viziteze." Taehyung deschide ușa, mâinile lui sunt pline cu numeroase pungi pline cu haine și jucării pentru nepotul său mic. Zâmbește când ochii lui aterizează pe băiețelul care stă liniștit în brațele lui Jimin.

"Tae, nu trebuia să aduci toate astea." Jimin încearcă să raționeze. Taehyung îi aduce ceva de fiecare dată când vizitează spitalul și Jimin crede că trebuie să cumpere o casă cu totul nouă doar pentru a păstra aceste cadouri.

"Lasă-mă să-mi răsfăț nepotul preferat." Îl ia din strânsoarea lui Jimin, legănându-l ușor în brațe. Bebelușul își ține pumnii aproape de piept, cu ochii fluturând ușor.
"Unde este Yoongi hyung?" Se uită în jur pentru a vedea că camera este ciudat de tăcută.

"Este jos și ne ia prânzul." Jimin își întinde membrele. Starea în această cameră cu patru pereți l-a plictisit cu adevărat, vrea doar să se întoarcă acasă și să se odihnească în salteaua lui moale.

Taehyung dă din cap, mângâind obrajii bebelușului, ceea ce îi câștigă un mic zâmbet.
"Când ai de gând să-i pui numele? Nu pot să-i spun bebe chim pentru totdeauna." El vede cum zâmbetul bebelușului este înlocuit cu o privire frustrată. Buza de jos îi cade în timp ce începe să se miște în strânsoarea lui Taehyung.

Îl dă înapoi lui Jimin odată ce copilul începe să devină neclar. Bebelușul se uită la Jimin cu ochii lui sticloși de parcă ar fi gata să plângă în curând.

"Shh bebe. De ce plângi? Totul e bine. Tati este aici." Vocea lui este blândă și delicată, la fel ca atingerea unei pene. Simțeai cum picură mierea din vocea lui.
Bebelușul trebuie să fi fost obișnuit cu vocea lui Jimin din uter, pentru că și acum este nevoie doar de un cuvânt mic de la Jimin pentru a-l face să zâmbească.

"Jur că știi un fel de vrăjitorie sau vrăjitor" Taehyung se îmbufnă văzând cum s-a schimbat instantaneu starea de spirit a bebelușului. Cu doar o secundă în urmă copilul era pe cale să plângă și acum este atât de calm. Ca, nu are sens pentru el.

"Devine la fel de natural. Vei ști când vei avea copii ai tăi." Jimin continuă să facă fețe drăguțe către copilul său, făcându-l să zâmbească atât de larg. Zâmbetul bebelușului său este ca un soare, luminându-l mereu din interior.

"Acum vorbești ca mama mea." Taehyung pufnește făcându-l pe Jimin să râdă la asta. Trebuie să recunoască că acum sună ca o figură maternă.

"De fapt, aveam un nume plănuit în cap." De fapt, se hotărâse asupra numelor în primul său trimestru, entuziasmul de a fi părinte l-a făcut să facă o mulțime de cercetări chiar și pentru un simplu nume.

"Hmm, într-adevăr? Ce este?" Taehyung se uită la el cu atenție, este tot urechi.

"Să te decizi despre nume fără mine?" Yoongi intră pe ușă, o tavă cu mâncare este strânsă în mână. Se apropie de Jimin, punând tava pe masa laterală.

"Nu, hyung. Oricum aveam să te aștept." Se uită la Yoongi care este ocupat să-și frece copilul pe burtică.
"El este aici acum. Spune doar numele." Se văică Taehyung devenind nerăbdător cu fiecare secundă.

"Bine bine." El face o pauză între propoziții, făcându-i nervoși pe Yoongi și Taehyung.

"Vreau să-i pun numele Haru." Se uită la ei după ce în sfârșit a lăsat numele. "Haru înseamnă primăvară în japoneză și ori de câte ori mă uit la fața bebelușului meu-" Se uită la îngerașul lui. "- îmi amintește doar de sezonul de primăvară. Flori frumoase și cer frumos."

La fel ca frumusețea veșnică a sezonului de primăvară, el își dorește ca zâmbetul fiului său să nu dispară niciodată. Îi sărută fruntea lui Haru făcând copilul să zâmbească la sentimentul plăcut.

"E un nume atât de bun, Chim." Taehyung sare de pe scaun entuziasmat. Jimin se uită la Yoongi pentru reacția lui, vrea și el aprobarea celui mai în vârstă.
"Un nume perfect pentru un copil perfect." Yoongi zâmbește, 'Haru' numele se potrivește cu adevărat copilului lor.

"Tu ești micul meu prinț, Min Haru." Jimin îl leagăn în brațe, chicotind cu băiețelul său.
Yoongi încetează să zâmbească auzind asta. Min...? Dar prenumele lui Jimin este "Park', decât de ce folosește 'Min' în loc de acesta...

"Min Haru?" Yoongi își exprimă în cele din urmă gândurile. Jimin îi aruncă un zâmbet pur înainte de a răspunde.
"Pentru că și el este copilul tău. Dacă nu ai fi tu, Haru nu ar fi aici astăzi. Așa că vreau doar să-i dau prenumele tău."

'Este și copilul tău.' Bineînțeles, Yoongi știe că și Haru este copilul lui, dar auzirea cuvintelor care iese din gura lui Jimin îi adaugă multă semnificație.

"Jimin ah, mulțumesc." Îl închide pe cel tânăr în îmbrățișarea lui caldă. Se simte atât de recunoscător chiar acum. Între ei, copilul lor zâmbește atât de larg, simțind că ambii părinți sunt în preajma lui.
"Ah hyung, plângi serios pentru un nume, chiar acum?" Îl tachinează pe cel în vârstă auzindu-i scâncetele tăcute. Cel mai în vârstă continuă să-și îngroape fața și mai mult în gât.

Taehyung își scoate telefonul chiar în acel moment, dând clic pe poze cu Yoongi plângând pe umărul lui Jimin. "Wow, asta e grozav. Trebuie să-i trimit lui Jungkookie." Taehyung continuă să-i facă poze în timp ce Yoongi încearcă să-și ascundă fața de el.

"Șterge-le chiar acum." Yoongi sprintează spre el odată ce a terminat de șters lacrimile. Încearcă să pună mâna pe telefon, dar asta nu va fi atât de ușor. Jimin ii priveste pe cei doi alergand unul pe altul prin camera, nu se poate abtine sa nu zambeasca cat de copilarosi sunt.

"Par atât de prosti. Corect, Haru?" Îl întreabă pe bebeluș, care în prezent este ocupat să se uite la unchiul său Tae și tatăl Yoon se urmăresc unul pe celălalt.