Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

74

Data viitoare când Jimin s-a trezit, soarele se ridica deja sus pe cer. Jaluzelele erau închise, el știe că Yoongi a făcut să-l lase să doarmă puțin mai mult. A încercat să-și miște puțin corpul, făcându-i o durere ascuțită în jumătatea inferioară. Se înroșește brusc amintindu-și evenimentele. Își pune palma pe partea dreaptă a patului doar pentru a simți un spațiu gol rece.

Yoongi nu era în cameră, doar el zăcea singur pe pat. Aerul rece din februarie i-a lovit trunchiul gol, făcându-l să tremure de frig. Nu s-a putut vedea acum, dar este sigur că corpul lui trebuie să fie acoperit de hickey-uri și mușcături de dragoste, lui Yoongi îi place cu siguranță să-și marcheze proprietatea.
Se uită în jur după hainele lui, doar pentru a le găsi întinse în cel mai îndepărtat colț al camerei.

Era prea departe pentru el, așa că a prins tricoul supradimensionat al lui Yoongi, care a fost aruncat pe scaun. Tricoul supradimensionat îi cade cu ușurință până la genunchi, acoperindu-i cadru mic în întregime. Și cea mai bună parte era că avea mirosul lui alfa. Același miros care îl îmbătă.

El decide să iasă așa, purtând nimic altceva decât tricoul mare și o pereche de boxeri dedesubt. Dar tricoul îi acoperea cu ușurință și părea că era gol de la brâu în jos.
Nici măcar nu s-a deranjat să-și pieptăneze părul dezordonat care iese în afară de parcă ar fi fost acuzați. Le-a lăsat pe toate să cadă peste frunte, acoperindu-și ochii.

Yoongi era ocupat să pregătească micul dejun pentru Jimin, plănuind să-l surprindă pe Jimin cu un mic dejun în pat. Haru era legat de pieptul tatălui său. El a scos eventuale scâncete cerând atenția tatălui său, făcându-l pe Yoongi să se oprească din gătit pentru o vreme și să facă niște fețe pentru a distra copilul.

Jimin decide să nu-și anunțe prezența în cameră. S-a așezat pe masa de sufragerie și a continuat să se uite la duoul tată-fiu cu un zâmbet biciuit. Yoongi este într-adevăr un tată perfect, iar Haru este un fiu perfect.

În cele din urmă, Yoongi a început să cânte o rimă pentru Haru, căzând în ritmul pe care corpul lui se mișca în consecință. Se întoarce în timp ce dansează doar pentru a scoate un țipăit puternic când l-a văzut pe Jimin.

Își pune mâna peste inima năvalnică, a fost puțin șocat când a văzut silueta apărând brusc în fața ochilor lui. "Presupun că te-am tresărit." S-a ridicat de pe scaun și a mers către Yoongi.
"Neața baby. Ai dormit bine?" Jimin a apăsat un sărut pe fruntea lui Haru.

Yoongi a fost distras, foarte distras. Jimin stătea în fața lui purtând altceva decât un tricou, pe deasupra era tricoul Lui. Părea atât de mare pe el, alergând în jos pentru a-și înghiți toată forma cu ea. Părul îi iese din cap și unii îi cădeau drăguț peste frunte. Decolteul larg i-a expus claviculele în mare măsură, semnele roșii de pe pielea lui Jimin stau acolo cu mândrie.

Când el și Jimin se uită cu ochii, evenimentele de dimineață au apărut brusc în fața ochilor lui. Pielea goală a lui Jimin, zgomotul pielii pălmuindu-se unul împotriva celuilalt, gemetele ascuțite ale lui Jimin și toate sărutările dulci și caste. Prima lor dată împreună a fost într-adevăr specială.

"Jimin ah-" Soneria la uşă l-a oprit să-şi termine propoziţia. Gemu ca un copil când a fost tăiat între ele.
"Mă duc." Jimin apasă un sărut rapid pe obrazul lui Yoongi înainte de a alerga să ia ușa. Repară puțin tricoul înainte de a deschide ușa. Nu îl deschide până la capăt, doar cât să se uite prin el.

"Da?" În fața lui stă o bătrână. Ea i se simte atât de familiară, dar el nu poate doar să-i identifice identitatea. Parcă suferă de o pierdere temporară a memoriei.
"Yoongi este acasă?" A deschis ușa larg ca să o lase înăuntru auzind numele lui Yoongi.

Ea stă înăuntru ca și cum ar fi proprietara casei, cu picioarele încrucișate elegant într-o manieră încrucișată și cu ochii scrutând camera foarte vizibil. I-a zâmbit lui Jimin când a observat cum bietul băiat se uita la ea. Zâmbetul a fost unul dintre acele feluri pe care le oferi cunoștinței tale. Asta l-a făcut pe Jimin să se gândească bine la cine era ea.

"Mamă?"
"Oh..." își spune Jimin. Ea este mama lui Yoongi. La naiba, cum o poate uita. "Doamna Min." Se înclină în fața ei. M-am simțit atât de jenat că nu mi-am amintit de ea. Nu parcă ar fi uitat de ea, au trecut câțiva ani de când a văzut-o ultima oară de aceea i-a fost greu să-și amintească de ea. Chiar și fața ei arată total diferit de înainte. Ea stătea destul de înaltă și zveltă în fața lui, cu părul ei scurt și gri îngrijit și coafat. Nici măcar ridurile de bătrânețe nu sunt capabile să-i facă pielea sărutată de soare să strălucească mai puțin.

"Mă bucur că încă îți amintești de mine." Ea își deschide larg brațele pentru ca el să vină să se odihnească în ele. Și Jimin nu ezită puțin înainte de a cădea în ei, la fel ca vremurile bune. Are impresia că retrăiește toate amintirile din copilărie. Mama lui Yoongi se simte ca o a doua casă pentru el, atât de blândă și plină de dragoste maternă.

" Jiminie al meu este atât de mare. Uită-te la fața aia drăguță a ta. Ai devenit și mai frumos decât ultima dată." Îi pune părul încurcat în spatele urechilor, mângâindu-l pe cap, așa cum obișnuia să facă propria mamă.
"Și tu arăți frumos."
"Știu că spui asta doar ca să mă flatezi." Ea râde la compliment, râsul ei este la fel ca cu ani în urmă.

În cealaltă parte a camerei, Yoongi intră în panică când își vede mama. Poate că a uitat sau nu complet să-i spună mamei lui despre Jimin și Haru. În apărarea sa, era pe al șaptelea cer și gândul i-a scăpat din cap

"Yoongi vine- un copil?" Ochii ei aterizează în sfârșit asupra bebelușului care se odihnește în strânsoarea lui Yoongi. O singură picătură de sudoare se rostogolește pe fruntea lui Yoongi.

Jimin se uită la Yoongi cu ochii mari. Nu are cum să nu-i povestise despre el și Haru.
"Cine este copilul?" Ea se uită la Yoongi pentru răspuns. Ochii ei continuă să urmărească ochii lui Yoongi care îl privesc pe Jimin pentru orice fel de ajutor.

"Min Yoongi, te întreb ceva." E furie în vocea ei. Yoongi nu s-a putut abține decât să înghită saliva de nervozitate. Era prea fericit să-i aibă în viața lui, încât a uitat să dea vestea familiei sale.

"El este fiul meu." Nu e bine să minți acum. În cele din urmă, trebuie să-i spună adevărul într-o zi, așa că de ce nu acum.
Mama lui l-a susținut întotdeauna și chiar îi place atât de mult pe Jimin, așa că nu ar trebui să fie o problemă atât de mare, nu?

"E o glumă bună, Yoongi ah." Ea îl plesnește pe ceafă. Mâinile ei i-au săpat în gât când a văzut privirea serioasă din ochii lui Yoongi.
"Mamă, vorbesc serios. El este fiul meu și al lui Jimin." Nu are curajul să se uite în ochii mamei sale.

"Ce vrei să spui prin el este fiul tău?" Vocea ei i se face pielea de găină. a dat "Jimin, spune-mi." Jimin tresări când își aude numele. Este exact ca atunci când în liceu te rogi ca profesorul să nu-ți spună numele dar nu ești copilul preferat al zeului și ea ajunge să-ți strige numele.

"Hyung spune adevărul, doamnă Min." A reușit cumva să spună și după nervozitate. Îl blestemă pe Yoongi în secret pentru că a fost atât de nepăsător.

"Nu aprob asta. El nu poate fi fiul tău Yoongi." Au fost total uluiți de izbucnirea ei bruscă.
"Dar mamă care-i problema? Ți-a plăcut Jimin." Yoongi nu poate să-și înțeleagă capul, a spus că în jurul situației. Mama lui a fost cea care l-a încurajat să facă o mișcare pe Jimin și acum ea este cea care spune că nu pot fi împreună.

"Asta a fost în trecut Yoongi. Ți-am reparat deja căsătoria și nu poți spune nu acum." Șocul aduce o liniște în interior, nici măcar nu poți auzi sunetul vântului în acea liniște incomodă.

"C-casatorie?"