Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

40

Îl vede pe Yoongi plecând asa este atât de dureros pentru el.  E ca și cum cineva își extrage sufletul din trup.  Se simte lipsit de viață.  Nu știe dacă inima lui poate face față acestei dureri familiare, din nou...

Fără să se gândească măcar la propria sa stare, iese la pământ.  Încearcă să alerge după Yoongi fără să-i pese de durerea imensă care i-a izbucnit în jumătatea inferioară.  Îl cheamă pe cel mai în vârstă, sperând că se va întoarce la el, dar acesta din urmă nu ia scutit nici măcar o privire.

Încearcă tot posibilul să țină, degetele încremenindu-și în pumni încercând să suporte durerea, dar se trezește căzând la pământ, gâfâind după aer.

Respiră, dar aerul pur și simplu nu intră, ca și cum plămânii lui sunt înconjurați de benzi de metal.  Nu poate vedea nimic decât întunericul.  Corpul i se simte brusc rece.  Îi vine să se înece, să se înece într-un ocean adânc de unde este imposibil să se întoarcă.

Încearcă tot posibilul să rămână pe linia de plutire, dar după ceva timp decide că nu merită.  Nu merită să trăiască după ce și-a pierdut copilul și pe Yoongi.  E mai bine mort.  Cu acest gând în minte, a lăsat apa să-i umple plămânii, trupul simțindu-se greu în timp ce se îneacă mai adânc în ocean.

"Jimin."  A auzit un strigăt slab.  Sună ca Yoongi, dar este sigur că halucinează.  "Jimin ah."  O aude din nou.  De data aceasta, vocea a sunat mai clar.

"Jimin ah trezește-te."  Vocea îi bubuie în urechi și în cele din urmă deschide ochii.  Gâfâind după aer ca primul lucru.  Se simte fără suflare, inima îi bate cu viteză mare. 

El este încă în camera lui, Yoongi privindu-l cu o expresie îngrijorată.  Mai are burtica.  Asta înseamnă un singur lucru, a fost doar un vis.  Un coșmar al naibii dacă spune.

"Jimin, ești bine?"  Jimin scutură din cap la asta.  Evident, nu e bine după ce a avut o experiență aproape de moarte. 
"A-ap-apă."  Vorbește cu gâtul pârjolit, senzația de arsură instalându-se în el.

Yoongi îl urmărește înghițind paharul dintr-o singură mișcare.  Jimin este încă îngrozit de vis, de teamă să nu devină realitate.

Yoongi nu este cel mai bun cu astfel de situații, la naiba, nici măcar nu știe cum să calmeze o persoană zdruncinată.  Dar ori de câte ori este vorba despre Jimin, el se simte ca un firesc.  La fel ca acum, el frecă deja cercuri liniștitoare în spatele lui Jimin, legănându-l înapoi să adoarmă în brațe.

"Nu mă vei părăsi, nu?"  întreabă Jimin între sughițuri, vocea lui are acea disperare, acea frică de abandonat.  Și chiar dacă Yoongi știe că trebuie să-l părăsească, pentru că asta a decis contractul lor.  L-ar minți.  L-ar minți de milioane de ori dacă asta îl face să se simtă mai bine.

"Nu te voi părăsi niciodată."  El continuă să-și elibereze feromonii calmanți în aer, parfumul îl ajută pe cel mai tânăr să se calmeze.  Îi amintește de prezența alfa, este suficient să-i facă omega să creadă că orice ar spune alfa este  adevărat.

"Un vis urât?"  Yoongi își exprimă speculația.  În felul acesta, Jimin se ține de burtică și de Yoongi atât de protector, încât este limpede ca apa. 
Jimin dă din cap slab pe pieptul lui Yoongi.  Respirația i se ridică în sus și în jos.

"Vrei să vorbim despre asta?"  În felul în care Jimin este zdruncinat acum, el știe că nu este pregătit să vorbească despre asta.  Dar împărtășirea acestuia cu Yoongi l-ar putea ajuta să se calmeze.

"Am pierdut be-bebelușul și apoi tu... și t-tu m-ai lăsat spunând că a fost vina mea."  Mirosul calmant al lui Yoongi se umple de amărăciune.  Nici nu-și poate imagina că se întâmplă asta.

Gândul de a pierde copilul este ceva ce nu vrea să-l imagineze.  Parcă ar exista o legătură specială între ei.

"Asta nu s-ar întâmpla niciodată Jimin ah. Vezi că bebelușul este perfect."  Își pune mâna deasupra burticii lui Jimin, obținând o lovitură rapidă de la bebe.

"Petală de ce plângi? Totul e bine. Copilul nostru este bine."  'Copilul nostru' aceste cuvinte se revarsă fără să vrea.

"Nu te voi lăsa niciodată bine. Voi rămâne cu tine și copilul nostru pentru totdeauna."  În acest moment de vârf, Jimin nu are nevoie de altceva decât de asigurare.

"Bebele nostru va fi în brațele noastre în curând, fericit și sănătos."  Curăță pata uscată de lacrimi pictată pe pielea impecabilă a lui Jimin.

"Bebe este bine?"  Vocea lui Jimin îi exprimă frica.  Chiar dacă Yoongi l-a liniștit, curajul lui nu va lăsa visul să alunece atât de ușor. 

"Bebelușul este bine." Yoongi se apropie de el, apăsând un sărut blând pe capul lui. "Dacă vrei, putem merge la spital mâine. Bine?"

"Bine."  În cele din urmă se calmează, acrișiunea din parfumul lui este înlocuită cu dulceața obișnuită. 
"Acum încearcă să dormi. Bebelușul și tu amândoi aveți nevoie de asta bine"  Yoongi îngroapă chipul lui Jimin în piept.  Bătrânindu-l pe capul tânărului, scoase mici zumzeți.  Nu este cel mai bun cântăreț, dar ar face tot posibilul pentru Jimin.

El continuă să fredoneze dulceața melodie pe care își amintește că mama lui i-a cântat la un moment dat din copilărie.  Își amintește că l-a calmat instantaneu.  La fel, Jimin își eliberează strânsoarea strânsă, respirația se stabilizează în cele din urmă și iese din starea sa de conștient.