Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

57

Trezindu-se auzind un strigăt strident la 3 dimineața, Yoongi își dorește doar mai mult somn.  Primul lui instinct este să-l ignore și să-și completeze somnul, dar cum poate să se culce din nou în timp ce copilul lui plânge?

Nevrând, se trezește.  Chiar dacă este încă un pic amețit și iritat din cauza lipsei de somn care nu afectează zâmbetul care i se formează pe față când își vede băiețelul.

"Neața bebe."  Ridicându-l în brațe, el în vârful picioarelor s-a ascuns în liniște, încuind ușa pentru ca sunetul să nu deranjeze somnul lui Jimin.

Următoarea oră este petrecută de Yoongi hrănindu-l și jucându-se cu Haru.  Este un lucru grozav că bebelușul nu face prea mult zgomot, așa că continuă să moștenească între ele.

Este ora 4:30 când Haru adoarme în sfârșit.  Când intră să-l așeze înapoi în leagănul său, sforăitul moale al lui Jimin a reverberat prin cameră.  Doarme ca o stea de mare cu cinci colțuri, cu brațele și picioarele suspendate larg, în timp ce ocupă tot spațiul.  Plapuma în care Yoongi l-a băgat aseară, era acum întinsă pe podea.

Și felul în care Jimin a început să se învârtească în sine îi spune lui Yoongi că îi era frig.  Așa că merge lângă el, acoperindu-l din nou în plapumă.  Jimin își relaxează mușchii încordați odată ce corpul își găsește căldură.  Se ghemuiește mai mult în plapumă, obținând cât mai multă căldură.

Întorcându-se pe canapea, Yoongi continuă să se uite în tavan.  Este obosit, atât de epuizat, dar nu poate adormi din nou dintr-un motiv oarecare.  Încercând să-și schimbe pozițiile, continuă să arunce și să se întoarcă încă o jumătate de oră, dar totul este o încercare zadarnică.

În cele din urmă, el decide să se ridice.  Gândindu-se la cât de beat a fost ieri Jimin, este fără îndoială că cel mai tânăr va avea o mahmureală furioasă astăzi.

Așadar, se hotărăște să-i facă supa de muguri de fasole.  Ajuns în forma sa de gătit, începe să taie mărunt muguri de fasole.  Lăsând eventuale căscături între ele, ca o amintire a cât de obosit era corpul lui.

Jimin deschide ochii spre camera slab luminată, deși era deja dimineață, camera părea întunecată din cauza draperiilor grele care blocau lumina soarelui.  De obicei, Yoongi deschidea draperiile astfel încât lumina soarelui să-l trezească, dar de data aceasta îl lăsa să doarmă mulțumit.

Durerea din craniu îi curge și refluxă ca un val rece, stratul de salivă deshidratată i-a acoperit buzele crăpate.  A fost norocos că vomitase cu o seară înainte, așa că a fost atât de greață care i-a adăugat mizeriei.

Odată pus pe picioare, camera s-a legănat, aproape făcându-l să-și piardă echilibrul și a întins mâna spre perete.  Încet, camera s-a învârtit înainte să redevină staționară. 
Folosindu-se de pereți ca sprijin, a reușit cumva să iasă afară.

"Hyung."  Yoongi întoarce capul auzind numele lui fiind strigat.  Ceva în vocea lui Jimin îl face să tremure de frică astăzi, nu vrea să fie bătut de el vreodată.

Ezitant, se îndreptă spre el.  Fiind atent ca cel mai tânăr să repete din nou evenimentul de ieri seară.  Dar văzând expresia palidă și stânjenită de pe chipul lui, aproape că simțea mahmureala prin care trecea Jimin.

Pune paharul cu apă caldă pe masă.  Trage scaunul pentru el și apoi îl împinge ușor înăuntru în timp ce se așează.  Jimin își pune capul în mâini, durerea de cap palpitantă îl întâmpină pentru prima dată după ceva timp.

"Doare."  El remarcă, informându-l pe Yoongi despre starea lui.  Dar, cel mai mare o știe deja și a venit pregătit.  Alunecând pastila pentru dureri de cap în direcția lui, îi zâmbește lui Jimin.

Jimin o întoarce cu sinceritate.  Punând pastila în gură, o înghite dintr-o singură mișcare.  Vrea doar ca durerea de cap să dispară deja.

"Aseară..." Încearcă să pună mare accent pe creierul său, dar parcă nu-și amintește nimic. 
"Ce s-a întâmplat?"  Se uită la Yoongi pentru un răspuns.  Bătrânul însuși este destul de șocat de reacție.

"Nu-ți amintești?"  Jimin dă din cap inocent la asta.  Nici măcar nu-și amintește să fi băut alcool decât cum sa îmbătat ieri?

"Cum m-am îmbătat?"
"Asta ar trebui să-l întrebi pe Taehyung." Jimin aproape că a gâfâit auzind numele celui mai bun prieten al său. Îl înjură în tăcere, pregătind o notă mentală pentru a-l suna mai târziu în acea zi.

"Am... Am făcut ceva ciudat aseară?"  Întreabă provizoriu, are o bănuială despre ceea ce s-a întâmplat aseară, dar nu poate identifica exact evenimentele.  Parcă ar încerca să-și amintească un film pe care l-a văzut cu ani în urmă.

Yoongi se uită la el cu o privire ciudată și Jimin se teme că este supărat pe el.  Dar deodată oftă, ridicându-se de pe scaun și mergând înapoi în bucătărie.

Jimin îl urmează în urma lui doar cu pași mici.  Ceva despre reacția lui Yoongi îi spune că a greșit cu adevărat aseară.  Ce naiba sa întâmplat aseară?

"Nimic prea mult. Mi-ai aruncat niște legume și fructe și apoi m-ai bătut pentru că miroseam a Minhee."  Spune  el râzând, acum că se gândește la evenimente, chiar îi sună atât de amuzant.

Jimin își duce mâna la gura căscată.  Doamne, cineva i-a spus că pur și simplu nu a făcut asta.  Vrea să fugă de acolo, să zboare în altă țară și să-și schimbe numele în ceva fantezist.

"Î-mi pare rău."  Câștigurile lui devin roșii din cauza jenei cu care se confrunta. 
"De ce îți pare rău? Mi-a plăcut Jimin beat."  Cuvintele lui fac fața lui Jimin roșie ca fierul fierbinte.  Toată căldura corpului se acumulează în fața lui.

"Lui Hyung îi place Minie beat."  Îi șoptește la urechi lui Jimin, imitând felul în care vorbește la persoana a treia când este beat.  El știe că cel mai în vârstă tocmai a spus aceste cuvinte într-un mod sarcastic, dar asta i-a făcut inima să bată puțin mai tare și puțin mai repede.  O, cât de mult și-ar dori să spună cuvântul pe care tocmai l-a spus.

"Ah hyung"  El lovește ușor pieptul lui Yoongi, fiind jenat de comportamentul lui. 
"Aici ți-am făcut supa ta preferată." Yoongi pune bolul pe masă.

Jimin se uită la el cu ochii inimii, ochii lui strălucind atât de puternic, de parcă Yoongi ar fi cel mai prețios lucru din viața lui.  Yoongi îi înțelege sentimentele sincere dintr-o singură privire.

"Poți să-mi mulțumești mai târziu, mai întâi termină asta. Trebuie să te ucid până acum." 
"Hyung, mulțumesc."  Toate acestea se simt atât de domestice pentru ei, să se înțeleagă unul pe altul cu o singură privire, știind ce vor celălalt fără măcar să le întrebe, având grijă unul de celălalt fără să se gândească la nimic în schimb.  Sunt acele cupluri perfecte pe care le vezi în fiecare dramă sau film, singura diferență este că încă au știut că ai observat asta.