Am trecut pe lângă mulți ochi, dar mă pierd în ai tăi || yoonmin ||

7

"Jimin, trezește-te." Yoongi bate la ușă, dar știe deja că cel mai tânăr nu se va trezi așa.

"Jimin..." încearcă el din nou, dar fără răspuns. Oftă înainte de a răsuci clanța ușii, Jimin doarme liniștit pe pat, cu pătura întinsă pe podea, în timp ce se ghemuiește în sine pentru căldură.

"Jiminie, este timpul tău de meditație." Yoongi continuă cu deschiderea draperiilor, lumina soarelui făcându-l pe Jimin să tresară din ochi.

"Hyung, este duminică."  șoptește Jimin înainte de a se întoarce în cealaltă parte, așa că are spatele îndreptat către el  acum. 
"Știu că e duminică, dar e deja 11. Ridică-ți fundul leneș." El pliază frumos pătura, punându-le înapoi în dulap.

"Vreau să dorm."  El mormăie din nou făcându-l pe Yoongi să râdă la vocea lui drăguță. 
"Nu baby, trebuie să te trezești acum."  Jimin simte fluturi în stomac la porecla, dar a încercat să nu fie subtil în privința asta.

În cele din urmă hotărăște să se ridice, întinzându-și puțin brațele în timp ce un căscat trece pe lângă gură.
"Copilul mă obosește."  Jimin arată spre burta lui care este încă plată, încercând să dea vina pe copil. Yoongi găsește asta adorabil.

"Ești însărcinat în doar două luni, dar te comporți ca și cum ai fi în luna a opta." Yoongi dă din cap, ieșind din cameră.

Jimin îl urmărește curând, un geamăt obosit ia părăsit gura când vede covorașele de yoga întinse pe podea.  Yoongi îl împinge ușor spre saltea, pornind exercițiul de întindere.
"Hai să începem 1.. 2.. 3." îi dă instrucțiuni Yoongi în timp ce se întinde spre stânga și dreapta.

Jimin zâmbește în sinea asta, râzând când Yoongi practic își împinge fundul în față. 
"Jimin, nu mai râde. Concentrează-te pe exercițiu."  Jimin își mușcă obrazul pentru a-și controla râsul, urmând ordinul lui Yoongi. 

A fost recunoscător că Yoongi a fost alături de el în acest timp, a început să se simtă atât de normal pentru el încât nu vrea să-și imagineze cum se va simți viața lui după 8 luni.

"Iată micul dejun, domnule. Poftă bună."  Yoongi pune mâncarea în fața lui Jimin, care se uită doar la mâncare cu o privire plictisitoare în ochi.  "Trebuie să-ți iei vitaminele, grăbește-te." Yoongi arată spre ceasul său de mână, împingând placa un pic mai înainte.

Jimin se joacă puțin cu salata înainte de a lua o mușcătură, și-a prefăcut un zâmbet în timp ce gustul blând îi așează papilele gustative.

"Jimin-ah, ești liber?"  Yoongi bate la ușa deschisă, atrăgând atenția lui Jimin.

Jimin se ridică drept la Yoongi, închizând cartea pe care o citea mai devreme. 
"Oh, da hyung. Sunt liber."  Yoongi ia asta drept indiciu pentru a intra în cameră.  El se uită la carte mai întâi
'La ce să te aștepți când te aștepți', citește coperta.

"Sper că nu te deranjez." Se așează pe colțul patului.
"Nu, deloc.  Sunt complet liber." îl asigură Jimin.

"M-am gândit că ar trebui să încep să lucrez la articol." Jimin dă din cap, amintindu-și că articolul a fost motivul pentru care Yoongi a fost aici, în primul rând.

"Bine, deci îmi vei pune întrebări și le voi răspunde?"  Yoongi fredonează ca răspuns, deschizându-și laptopul. Isi scoate ochelarii de lucru din buzunar si ii pune. Aspectul lui profesionist l-a făcut pe Jimin să fie în favoarea lui. Îi amintește de vremurile vechi când obișnuiau să viziteze biblioteca pentru a studia împreună. Yoongi ar fi ocupat cu cărțile lui, iar Jimin ar fi ocupat să se holbeze la el.

"Să începem cum te-ai simțit când ai auzit vestea." Jimin crede că nu doar înfățișarea lui se schimbă, ci și vocea lui este diferită de sinea lui obișnuită, atunci când trece la modul profesional.  Este mai adânc și mai sever.

Jimin își îndepărtează privirea de la el, dacă continuă să se holbeze la el, nu va putea răspunde la întrebări. 
"Sincer, primul sentiment a fost oarecum un amestec de frică, fericire și anxietate. Mi-a fost frică, știu că mi-am dorit asta și am fost mai mult decât fericit să reușesc asta. Dar în fericirea de 99% există acea frică de 1%."  Yoongi se uită la Jimin în timp ce spune acele cuvinte.

"Voi fi suficient de bun pentru copilul meu? Voi putea să îi dau viața pe care o merită? Genul acesta de gânduri continuă să-mi curgă prin minte."
"Tu o vei face."  Yoongi răspunde, cu ochii încă ațintiți pe ecranul laptopului, în timp ce continuă să tasteze. Jimin zâmbește la asta, se simte cald.

"Dar una peste alta, am fost fericit. Sunt fericit. Nici măcar nu am niște cuvinte de înaltă calitate pentru a-mi exprima sentimentele." Râde ușor. 
"Am plâns de fericire în acea zi și cred că a fost suficient pentru a spune despre cum m-am simțit."  Yoongi dă din cap, e suficient.

"Cum au fost primele două luni pentru tine? Orice schimbări specifice pe care le-ai experimentat în corpul tău?"  Jimin se gândește o secundă înainte de a răspunde. 
"Mă simt obosit."  El afirmă în timp ce buzele lui coboară pentru a forma o bofă și Yoongi nu se poate abține să nu ascundă un zâmbet în timp ce îl notează. 
"Totuși, nu simt că am vreun fel de schimbări de dispoziție." Yoongi imploră să fie diferit în privința asta, el a văzut cum Jimin a fost extrem de bătut în aceste zile, folosindu-și mereu ochii de cățeluș pentru a-și îndeplini cerințele.  Dar el crede că e drăguț.

"Și slavă Domnului, chiar nu am grețuri matinale." Yoongi își amintește cum tânărul urăște să fie bolnav și nu vrea să-l privească în acea stare.

Yoongi a continuat să-i mai pună câteva întrebări după aceea, în cele din urmă a părăsit camera după ce a fost mulțumit de asta. A făcut o noapte întreagă pentru a termina articolul, odihnindu-se doar după ce articolul a fost terminat și trimis prin poștă redactorului șef.