Capitolul59. Nevoie †

971 60 14
                                    

Seara se lasa,  iar eu cred ca a venit timpul sa plec acasa. 

Ma scol de pe iarba moale si imi iau rucsacul plecand din parc. 

Stomacul imi cere mancare si corpul odihna,  maine o iau de la capat. 

Nu am mai baut sange uman de ceva vreme,  iar puterile imi slabesc cu fiecare ora.  Am nevoie de o perfuzie cu sange proaspat,  numai sange sa fie. 

Am spus ca trebuie sa-mi cumpar si o masina,  dar de cand am luat apartamentul am strans bani doar pentru mancare si haine... e greu de unul singur pe lume,  acum vad si eu cum e sa fi orfan.

Imi scot telefonul si observ ca am un mesaj...Carly.

*Alex,  eu plec acum,  daca iti este foame am facut eu niste spaghete! Noapte buna! *

Pai imi este foame,  dar nu de mancare umana...ci de ceva uman. 

Imi bag telefonul in buzunar si imi vad de drum.

Strazile au devenit mai pustii si mai tacute.  Abia de vad un om prin preajma.  Nu imi place cand sunt singura pe drum cu toate ca ma pot apara si singura .

Fac la stanga dupa un colt si observ pe o bordura o gasca de golani.  Imi miroase a rau asa ca fac cale intoarsa , dar nu inainte sa ma observe ei. 

Incep sa se inghionteasca si sa susoteasca iar apoi se ridica doi dintre ei pornind catre mine.  Eu am luat-o in pas alert in directia de unde am venit. 

Inima a inceput sa-mi bata tare,  iar respiratia imi creste. Simt,  simt cum pericolul ma urmareste si cum vrea sa-mi faca rau. 

Incep sa fug si ajung in parc.  O iau pe o alee intunecat si astept ca pericolul sa plece departe de mine. 

Linistea se asterne in jurul meu si tot ceea ce mai aud sunt bataile inimii mele.  Stau ascunsa dupa un stejar mare si astept un semn cum ca au plecat. 

Imi scot capul de dupa copac si ma uit dupa cei doi golani care ma urmareau. 

Din cate vad nu mai este nimic in raza mea vizuala , deci as putea sa plec,  dar pe o alta cale pentru ca ma tem ca ei vor fi tot acolo. 

Ies din ascunzatoarea mea si pasesc doar putin si imediat simt o mana ce imi acopera gura si una ce ma tine lipita de un trup solid. 

Continui sa ma zbat si sa scot sunete infundate din gura.  Ce naiba'?

-Sss!  Linisteste-te scumpete...  imi sopteste el la ureche.  Acum imi dau seama ca este unul din acei golani nerusinati.  -Vreau doar sa vad ce culoare ai chiloteii,  iar apoi poti sa pleci,  bine draga? 

Incep sa ma zbat mai tare si reusesc sa ies din stramsoarea lui.  Incep sa fug,  dar ma prinde de incheietura. 

Stai stai stai.... de ce stau eu si astept ceva,  cand pot sa-l rezolv chiar eu?  Ma fac si cu masa din seara asta.  Perfect!

-Oh! Chiar vrei sa sti?  Fac o pauza si ma apropii de el.  Il mangai pe gat si ma indrept catre urechea lui soptindu-i: -Sunt rosii...  imediat imi infig coltii in gatul lui si as putea spune ca are un gust de tot rasul,  dar sangele,  sange ramene. 

Scoate niste tipete ridicole si chiar ma amuza.  Infig mai adanc coltii si pur si simplu ii zmulg o parte din gat.  El cade lat la paman si nu se mai misca...abia acum vad ca este un om de culoare.

Scuip jos carnea ce mi-a ramas in gura si ii trag un sut in zona abdominala. 

-Mai vrei sa-mi vezi chilotii? Intreb badjocoritor. 

Bad Intentions †Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum