Bad Intentions †

Capitolul 19. Nimic nou. †

Domnul Moor mi-a mangaiat obrazul si a oftat usor ...si-a inclinat usor capul in jos, mi-a privit ochii inundati de lacrimi si zambetul fals pe care incercam sa-l schitez.

Am crapat buzele incercand sa spun ceva, dar am obosit sa mai vorbesc fara rost. In schimb un suspin mi-a scapat printre buzele mele uscate si reci.

Dn. Moor mi-a mangaiat bratul si mi-a zambit increzator, vroia sa-mi dea putina speranta, nu ii iesea...

-Va multumesc ca m-ati ascultat domnule, mi-a facut bine sa spun cuiva ce am pe suflet... ma indepartez usor de el, dand din cap aprobator.

-Scumpo, oricand ai nevoie, eu sunt aici pentru tine... mi-a spus el cu o voce ragusita, dar calma si plina de intelegere.

M-am asezat in banca mea si am scos cartea pe care doresc sa o citesc... am rasfoito pana am ajuns la capitolul 21 unde am ramas.

Citesc cartea aceasta de cand cu el nu am reusit sa o termin, savurez fiecare cuvant si fiecare fapta facuta de personajele ei...o poveste de dragoste fenomenala, intr-un capitol am plans, a fost foarte trist...se numeste Incredere. Iubire si mai apoi... sfarsit. ... stiu ca nu este cine stie ce titlu, dar stiti cum se zice, nu judecati o carte dupa coperti...iar asta se aplica si pe oamenii sau vampirii ca el.

Clopotelul suna, orele trebuie sa inceapa...eram asa de prinsa pe cartea mea incat nici nu am observat cat era ceasul... am ajuns in partea in care Jessica ii spune lui Marcus ultimele cuvinte de despartire... "Iubirea este ca si Pasarea Paradisului...moare, dar reinvie din propria ei cenusa. Iubirea mea pentru tine, Marcus, este neconditionata, dar nu pot face fata certurilor si cuvintelor care dor...dor asa de tare incat inima mea are cate o rana pentru fiecare...ti-am ascuns lucruri pe care le regret. Nu vreau sa suferi din cauza mea asa ca aici totul a luat sfarsit...... Daca iubesti pe cineva, il eliberezi.... astea au fost ultimele mele cuvinte pentru marea mea slabiciune, Marcus..."

Cuvintele spuse de ea imi dau fiori in tot corpul. Imi imaginez cat ar trebui sa indure cei doi, cata durere va aparea, iar apoi sufletele lor nu vor mai putea fi recuperate... mda, frumos, nu?

Cu ochii in carte nici nu am observat ca in clasa se aflau absolut toti...aproape toti, iar profesoara de fizica scria pe tabla o LECTIE NOUA!!! mor ba, deci mor aicia!

Am ignorat absolut tot ce ma inconjura si am revenit la cartea mea.

Am tresarit cand in catedra a fost izbita de doua alme consecutive, ce pana mea mai vrea si asta, nu vede ca am treaba?

Privirea ei este atintita spre mine, si jur ca daca ar ucide, as fi moarta. Are atata ura, incat ii este sila sa se uite in oglinda, pe bune este penibila. Poarta sosete de lana cu balerini . Oroare, atat va spun.

-Domnisoara Morgan, imi spuneti va rog ce faceti? Isi pune mainile in san si ma priveste aruncand venin asupra mea. Eu am o expresie neutra, ceva gen 'n-ai treaba? ' ...

O privesc nestiind ce sa spun, dar acum ca tot sunt putin iritata de mediu, o sa-mi dau drumul la gura. O sa iasa cu scandal.

-Ce sa fac doamna profesoara, citeam si eu, iar dumneavoastra m-ati intrerupt...spun eu dand din umeri cu nepasare.

Expresia fetei ei pare a fi una uimita de raspunsul meu.

-Domnisoara cum iti permiti sa vorbestiasa? Ridica tonul si se apropie de mine.

-Domnisoara? Daca nu ma insel aveti aproape aceeasi varsta ca si noi , dar tu arati mai mult a 50 sau 60 de ani! Ii scuip cuvintele in fata fara nici o jena .