Bad Intentions †

Capitolul82. Restul vietii †

Sunt atat de amortita si as vrea nespus de mult sa merg intr-o plimbare. Imi deschid ochii si nu vad decat alb. Tot ce ma inconjuara este de un alb imaculat si o liniste terifianta. Linistea. O astfel de liniste ma sperie si ma face sa pic in ganduri amare.
"Unde sunt? Cum am ajuns aici? Ce am facut?", astea sunt primele intrebari care mi le pun si nu gasesc raspuns. Nu imi aduc aminte ce am facut ultima oara ,dar imi amintesc ca am vazut mult sange, un bebelus si mai apoi o lumina alba ca in cea in care ma aflu acum. E straniu totul.
-Hei? Ma aude cineva?, strig in speranta ca mai exista un suflet pierdut aici.
Nu primesc niciun raspuns si incep sa cred ca asta este eternitatea mea...Oare chiar nu o sa mai exist?
-Te pot ajuta cu ceva?, aud brusc o voce ca ma sperie. Ma uit in stanga si-n dreapta ,dar nimic.
-Daca te-ai arata ar fi perfect!, raspund eu.
Un vanticel trece pe langa mine si ma face sa ma intorc nevazand nimic.
-Eu sunt Arthur.
Vocea rasuna din spatele meu ,iar eu ma intorc timida vazand un barbat chipes, creol imbracat cu haine maronii. Pare dubios.
-Eu sunt Alex. Cum ai ajuns aici?
-Asta este constiinta lui Ciel.
-Cine e Ciel?
-Copilul tau scumpo! Vino ,trebuie sa iti aducem aminte de cateva momente din ultimele tale clipe., spune el luandu-mi mana si ghidandu-ma dupa el.
Face o bataie din degete si de niacieri apare un bustean cu fori cataratoare pe el. Ma indeamna sa ma asez si asta face, la fel facand si el.
Ma priveste dragut intr-un fel ciudat si asta ma incomodeaza.
-Ai spus ultimele mele clipe...Chiar am murit?, intreb cu speranta ca este doar un vis urat.
-Pe 3 iulie ai nascut o minunatie de fetita ,iar la scurt timp dupa nastere ,in timp ce o tineai in brate ,ti-ai pierdut cunostinta. Moasele au crezut ca ti-ai dat duhul ,dar uita de amanuntul ca esti hibrid. Tu nu ai murit draga, esti intr-un Somn al Sperantei., imi explica ,iar eu il ascult cu atentie.
-Dar cum de sunt in constiinta lui Ciel?
-Nu prea imi pot da seama ,dar cred ca este un fel de test de rezistenta. Soarta te testeaza si vrea sa vada cat de mult poti sa crezi.
-Bun...dar am o nelamurire..
-Te ascult.
-De ce esti si tu aici?
-Pai chiar daca Ciel este o printesa vampir ,are nevoie si de puteri speciale. Eu sunt un spirit prin care ea s-a reancarnat si cu care va trai pana la sfarsit.
-Ce puteri?
-Elementele pamntului!, in acel moment dintr-o miscare de mana pe bratul luinin sus urca o dara de apa pura, in palma se iveste o flacara rosiatica ,iar pe sub noi cresc fire de iarba si mici flori, vantu incepe sa sufle si parul meu se duce intr-o parte.
Sunt fascinata de aceste miracole si sunt asa mandra cu Ciel a mea are astfel de puteri.
-Cat de frumos!, ma exprim eu si inca privesc totul.
-Am sa fac cu ea tot ceea ce stiu, dar treptat pentru ca are abia o zi!, radem impreuna si imi mai povesteste de ceea ce trebuie sa fac.

-Il auzi?
-Incerc, dar e greu!, ma plang eu.
-Nu trebuie sa te concentrezi in felul ala! Trebuie sa o simti si sa crezi!
-Dar daca nu vorbeste cum sa-l pot auzi?
-Crede-ma ca vorbeste..
-Daca..
-Nu mai pune intrebari si calmeaza-te! Hai sa face liniste si sigur o sa-l auzi pe Harry! Haide Alex! Trebuie sa crezi daca vrei sa iesi de aici!
-Bine..o sa incerc.
In jurul nostru se lasa liniste pentru a ma concentra ,iar eu imi inchid ochii in speranta ca il voi auzii.
Respiratia mi se taie si cu cat timpul trece si linistea e apasatoare cu atat incep sa cred mai putin.
-Dar nu pot! Nu pot!, aud o voce disperata. El este.
-Harry!?, strig dorindu-mi sa ma auda.
-Nu te aude, doar asculta.., imi zice Arthur.
-Harry, ea are nevoie de tine! E doar un bebelus! Nu are nicio vina..
-E de vina pntrunreatul vietii mele...
Am auzit asta si parca cerul a picat peste mine. De ce este de vina copiul meu pentru viitorul lui. Este o povara sau ce? A crezut ca isi doreste copilul ,nu ca il vrea uitat...sunt..dezamagita.
-Tu te auzi ce spui?
-Da! Bebelusul e vinovat ca ea nu mai este! Ea era tot ce aveam si tot ce iubeam ,iar acum nu mai am nimic! Ea era singura care ma iubea ,avum nimeni nu ma mai iubeste! Esti multumita Ciel!?, striga si ma sperie. Oare chiar asa sa vorbeasca cu copilul nostru?
Imi dau seama ca el crede ca am murit ,dar ar trebui sa aibe speranta si sa nu uite niciodata ceea ce a fost intre noi, iar Ciel, copilul nostu ne-am unit mai mult si devenisem o familie.
-Cum sa spui asa ceva!?, strig eu si cad pe jos in genunchi.
-Aex ,calmeaza-te...pune-te si tu in locul lui! Tu cum crezi ca ai fi reactionat?
-La fel ,dar totusi ce vina are Ciel?
-Niciuna ,dar ca sa schimbi totul trebuie sa crezi draga mea.

Am incercat sa ma linistesc si sa fac ceea ce mi-a spus Arthur.
-Dar acum ca l-am auzit, ce trebuie sa fac ca sa ies din mintea Cielei?
-Acum trebuie sa inchizi ochii si sa-ti inchipui ca esti exact in locul in care te aflai acum cateva ore. Te vei trezi si va trebui sa iti continui vita, dar ai grija! Harry nu trebuie sa afle ca ai auzit ceea ce a spui altfel urmeaza consecinte , asa ca te rog sa-l ierti si sa va bucurati ca sunteti in siguranta, bine ?
-Bine. Il iubesc ,deci il iert!
-Perfect! Acum aseaza-te pe busteanul asta mare si gandeste-te ca esti pe mas de piatra cu materiaul moale de catifea rosie. Nu te gandi la nimic altceva!

Fac exact cum imi spune si ma asez pe trunchiul pe copac. Imi pun mainile ca si cum as fi pierit si imchid ochii imaginandu-mi ca ma aflu in ncaperea in care aproape murisem. Vad acel tavan pictat si acea fata care par a fi eu. Simt catifeaua sub mine si miros sangele de la nastere.
Imi deschid ochii la scurt timp si ma trezesc pe masa de piatra imbracata cu o rochie alba lunaga si cuno coronita de flori pe cap. Ei chiar au crezut ca am murit..

Ma ridic in sezut si analizez incaperea. Nimeni nu se afla in jurul meu ,iar asta ma intristeaza intr-un fel..
Ma dau jos si imi simt picioarele amortite si fara viata ,dar pas cu pas reusesc sa ajung la usa mare pe care cu greu am deschis-o.
Am iesit din Incaperea vietii si ma aflam pe un coridor mare cu un covor rosiatic.
Am mers de-a lungul lui incet si am analizatbtot ca si cand ar fi prima data cand il vad.
Aud zgomote si voci dintr-o parte si brusc se opresc. Eu continui sa merg si ajung la un balcon mare de unde vad toata valea Calipso.
Imi asez mainile pe bordura si privesc uimita cum totul a devenit in asa scurt timp verde si plin de viata, dar inca se afla Globul deasupra castelului.

Aud pasi in spatele meu si ma intorc putin curioasa vazand o femeie ce trecea. Aceasta ma observa si brusc tipa ,probabil crezand ca sunt posedata acum. Lesina si ii cade tava cu fructe din mana.
Se deschide o usa ,iar pe ea iese Iacob cu o fasa in brate ,in urma lui venind Harry.
Ambii se sperie ,numai ca Harry a izbicmit intr-un plans isteric strigandu-mi numele de nerpetate ori.
Fuge catre mine si ma cuprinde in brate ,ridicandu-ma sus si invartinduse cu mine.
Chicotesc si ii sarut fruntea. Ii mangai bucele si il privesc ca si prima ora cand mi-a spus "te iubesc".

-Te-am asteptat!
-Ma bucur ca sunt aici..
-Habar nu ai cat am plans dupa tine! Ce naiba ai patit?
-A fost doar un test de a crede ..
-Dar..
-Nu mai rezist! Unde este? Vreu sa o fad!
Iacob se apropie de mine si imi da in brate o fasa mai mare ,cred ca e o paturica. Imi dezvaluie chipu ei ,iar eu scap de patura ramanand doar cu Ciel a mea in brate.
-Doamne ce frumoasa este...Seamana toata cu tine!, il privesc pe Harry si il prind zambind.
-Asta inseamna ca are comportamentul tau. Voi avea doua scorpii pe cap..
Il privesc cu reprosuri si tace.
-Dar cand a crescut asa mare? Deja i-a crescut din par! Oh Doamne! Are si ochii verzi! ,ma minunez eu de ea ,iar toti rad de mine.
...

Va urma in Bad Intentions:
"-Trebuie sa plecam de aici..
-Nu o sa poti pana nu termini probele! Asa vei deveni rgina!
-Pai poate nu vreau sa devin regina!
-Poate vrei sa nu-ti mai vezi copilul!"