Bad Intentions †

Capitolul85. Capete de flori †

Marea proba e la doar o zi departare de mine ,iar eu am inceput antrenamentul de o saptamana. Vanataile nu sunt o problema deoarece ma vindec repede, dar nu mai am timp de puiul meu mic si nici de dragul de Harry.
Acea zi a fost unica pentru mine ,ziua in care m-a cerut sa fiu a lui pe veci cu cele mai frumoase cuvinte. Acea zi a fost de aur.

Acum il astept pe profesorul ce imi va antrena creierul ca un fel de psiholog.
Am mari emotii si imi e teama sa nu dau gresi in a castiga increderea poporului meu. Daca as dezamagi pe cineva, m-as uri toata eternitatea mea. Usa incaperii se deschide si un domn de statura medie face pasi spre mine. Imbracat cu stil si purtand o pereche de ochelari-tocialari ,isi da pe spate parul lung si brunet.
-Tu trebuie sa fi Alexandra!
-Imi poti spune Alex.
-Maiestate ,scuzele mele pentru felul cum am inceput!, imi ia mana si o saruta ,apoi o duce catre fruntea lui. Stiu ca arabii si turcii fac acest gest.
-Nu-i nicio problema, scuzati-ma ca va intreb ,dar sunteti cumva arab sau turc?
-Nu-i problema! Mama mea este de origine americana ,dar tata locuieste in Turcia, iar eu a trebuit sa invat cateva obiceiuri.
-Aham,am inteles.
-Bun, ma bucur. Putem incepe cu lectiile?
-Desigur.
Amandoi luam loc. El isi deschide o carte si o rasfoieste. Incep sa cred ca e plictisitor tipul.
-Deci o sa ma pui sa invat mii de ani de istorie a vampirilor intr-o zi?
-Nu! Doamne ce porcarie!, el inchide cartea si o pune jos. Isi aduce un picior peste altul si isi relaxeaza mainile pe scaun. Sunt usurata ca nu trebuie sa citesc atatea baliverne.
-Hai sa incepem cu ceva usor ,bine Alex?
-Ok.
-Ce impresie ti-a facut pana acum viata?
Intrebarea lui ma loveste brusc si raman cu pivirea in gol. Ce raspuns i-as putea da?
-Ce impresie? Vezi tu...
-Noah!
-...Noah. Nu mi-a dat doar o impresie viata ,ci mai multe.
-Nu-i problema ,avem timp asa ca sa aud.., parea destul de interesat de ceea ce gandeam si mi-a dat impresia ca este un om sau vampir de treaba.
-Viata e confuza. Probabil astfel am ajuns sa cred mai putin in anumite chestii. Mi-a aratat ca nu tot ce zboara se mananca, ca nimic nu e ceea ce pare, iar asta e un bine ,dar si un rau. Uneori ma intreb ce as fi facut acum daca logodnicul meu ,Harry, nu ar fi insistat sa flirteze cu mine...vezi? Nimic nu e ceea ce pare. Uneori urasc ca stiu atat de multe si ca nu pot trece cu vederea nimicurile, analizez prea mult si observ ca incep sa pierd din bucuria de a trai clipa...e teribil...Sti de ce e bine sa fi prost?
-...?
-Pentru ca habar nu ai ce e rau si ce e bine. Lumea te lasa in pace si...si esti dat uitarii. Totusi e bine ceea ce esti tu insuti. Prefer sa fiu eu decat oricine altcineva. Uite ca viata nu mi-a lasat o impresie chiar asa de frumoasa pana acum, dar atunci cand imi privesc jumatatea in ochi vad toata lumea mea ,iar cand imi privesc ingerasul in ochi imi vad fericirea ,pentru ca ei sunt tot ceea ce am. Viata nu e usoara ,dar te poti juca cu ea. Conteaza de suflet si de minte ,ce fel de joc iti creezi...e doar viata.
-Asta a fost impresionant. Sunt uimit si imi place.
-Ma bucur., ii zambesc putin si ma ridic de pe fotoliu. Ma asez in dreptul geamului mare si privesc afara. Zambesc larg vazand ca Harry e in gradina de trandafiri cu Ciel. Se joaca pe iarba verde si rad amandoi. Harry ma observa si imi face cu mana zambind. Ii fac si eu cu mana ,iar apoi o ridica pe Ciel in brate si se joaca. O ridica sus de tot si ea isi tine mainile ca si cand ar zbura.
-Fiica ta? , il privesc pe Noah si zambesc de mandrie.
-Da. Ciel o cheama.
-Ce nume frumos pentru o faptura frumoasa. Ai o fata speciala sa stii!
-Cred ca toti stiu asta, dar multumesc.
-Stiu ca toti o stiu Alex ,dar ma refer la partea supranaturala. Are calitati unice ,tu nu simti?
-Uneori...poate mai mereu o simt radiind.
-Exact! Si-a creat un camp de protectie!
-Mi-ar placea sa vorbim mai mult despre ea ,dar maine am probele si nu as vrea sa dau gresi.
-Corect. Mai am o ultima intrebare pentru tine.
-Va ascult.
-Tu in ce crezi? ,imi intorc capul catre geam si il privesc pe Harry. Imi musc buza si gandesc un raspuns simplu si corect.
Tipul asta Noah pare ciudat, dar de treaba. Totusi intrebarile pe care mi le pune sunt bune si gasesti raspunsul in cei mai scurti timpi.
Privirea mea nu este intreptata intr-un anumit loc ,dar gandurile imi sunt concetrate asupra intrebarii. Cred in cele mai putine lucruri de pe pamant, dar cred si in multe altele . O haide! E cumva o intrebare capcana?
-Imi poti raspunde si mai tarziu ,Alex. Daca doresti desigur!
-Oh nu! Raspund acum ,doar ca ma gandeam la intrebarea ta. E una chiar buna!
-Multumesc. Deci, tu in ce crezi?, ma uit fix in ochii lui si zambesc slab.
-Doar cred. , a fost raspunsul meu. El a aprobat si a inceput sa stranga niste foi pe care se uita in timp ce eu ma gandeam .
-Multumesc pentru timpul acordat maiestate., face o plecaciune si da sa plece.
-Asta a fost tot?
-Crede-ma ca nu ai nevoie de mai mult. Esti pregatita si fizic si mintal si sufleteste. Tu nu trebuie sa inveti nimic ,tu ai totul in sange. E de ajuns Alex.
-Pai asta e straniu ,dar incerc sa cred ceea ce-mi spui.
-Asa e cel mai bine., deschide usa si pleaca la fel cum a venit.