Bad Intentions †

Capitolul40. Casa noua

Nu pot sa cred ca am ajuns si la capitolul 40 .
Trebuie sa va multumesc pentru voturi si comuri, fara voi nu cred ca as fi ajuns pana aici. Va sunt recunoscatoare din suflet.

M-am uitat peste niste capitole anterioare si am observat multe greseli de scriiere, imi pare sincer rau, dar eu cand scriu ma grabesc si nu imi dau seama si din pacate nu am timpul necesar de a o face. Abia la sfarsitul cartii acesteia o sa iau fiecare capitol la corectat, va rog sa ma scuzati. :/

*Lectura placuta*

Trebuie sa ia pastilele, dar nu ma lasa si nu vrea, eu nu o pot obliga, dar e spre binele ei...

-Haide Alex, te rog frumos... ia pastilele, o sa-ti faca bine. Incerc sa o conving, dar e incapatanata .

-Nu, au un gust oribil! Nu le suport si aia rosie ma face sa dorm prea mult! Isi pune mainile in san si se intoarce cu spatele la mine.

-Dar e spre binele tau Alex...tu trebuie sa dormi mult ca sa fi odihnita.

-Dar nu sunt obosita! Striga ea.

-Pai...si ce ai vrea sa faci? O intreb usor iritat. Stiu c .trebuie sa am rabdare cu ea, dar te scoate din sarite.

-Vreau sa nu mai iau pastile...

-Nu se poate asa...bine, daca fav ceva, orice vrei tu, o sa iei pastilele? Poate metoda asta cu convinsu merge.

-Poatee... spune lung si se intoarce catre mine.

-Ce vrei sa fac? O intreb dandu-mi ochii peste cap si oftand .

-Pai...eu vreau sa ies afara.

-Nu ai voie, doctorii nu te lasa .

-Atunci sa iei tu pastilele! Copila asta e imposibila, daca doctorii ma prind ca o duc afara, m-am ras. Si totusi, ce nu as face eu pentru e .doar ca sa fie fericita.

-Bine, fie. Daca te duc afara vei lua pastilele chiar de ti l-e bag eu pe gat! nu ca nu m-as pricepe la asta...

Zambeste victorioasa si sare din patul ei pe podeaua rece.

-Stai...nu poti iesi asa.

-Dar nu am nimic de imbracat, ce as putea sa-mi iau?

-Ai mai putea astepta putin...o pot suna pe Gemma sa-ti duca niste haine...

-Ok, astept... stiu ca este putin dezamagita ca trebuie sa astepte, dar nici nu vreau sa raceasca.

Imi scot telefonul din buzunarul de la spate si o apelez pe Gemma.

-Harry, ce vrei? Parca a stiut ca vreau ceva.

-De ce crezi ca te-am sunat doar pentru ca vreau ceva?

-Mereu ma suni si imi spui ca vrei ceva...ai 121 de ani si ai o memorie scurta... frate incepi sa imbatranesti.

-Haha, foarte amuzant draga...da am nevoie de ceva. Vreau sa-i aduci niste haine lui Alex, vrea sa iasa afara.

-Esti nebun, nu are voie afara!

-Da stiu, dar daca nu o duc nu isi va lua pastilele. Ai zice ca ar fi uitat ca e si incapatanata, dar ea este incapatanarea in persoana...ma exaspereaza!

-Harold, hai sa nu uitam ca biata fata a cazut de la etaj din cauza orgoliului tau, iar acum sufera si din vina cui? Oh da! A ta! Imi tipa ea in telefon...de parca nu as sti si nu m-ar durea, mai rasuceste si ea cutitul in rana.