Bad Intentions †

Capitolul38. Memoria.

*NU IGNORATI*
Stiu ca probabil nu veti citi asta, dar tin sa va spun ca nu scriu 5000 si ceva de cuvinte, iar voi sa nu imi dati macar un comentariu, mai mult de 2/3 comuri eu nu primesc si mi-ar placea sa va stiu parerea despre ceea ce scriu ca sa stiu macar ca nu scriu degeaba.

Chiar va rog frumos , dupa cum vedeti nu musc, sunt foarte prietenoasa si sociabila.

Lectura placuta ->

Nu imi vine sa...nu pot sa....nu pricep cum a putut sa se intample asta, de ce eu, de ce el, de ce noi?

Spunea ca nu m-ar parasi vreo data, spunea ca ma iubeste...de ce a reactionat asa... plus ca nu eu am fost de vina ci Louis a fost cel care m-a sarutat, eu practic sunt o victima a razboiului dintre ei.

Nu inteleg cum Harry a putut sa-mi rosteasca acele cuvinte care acum dor, chiar dor.

A urcat in masina, iar pe mine m-a lasat in fata teatrului singura...n-...n-am unde sa merg. La mama nu ma mai duc in nici un caz...nu am bani de hotel...si nu cred ca e bine sa merg la el, chiar nu.

M-am asezat pe scari si am asteptat sa-mi vina o idee...dar nici macar una nu a aparut.

Mi-am pus mainile in cap si privirea lasata in jos. Sunt fara ajutor, fara familie, prietenii ma cauta cand au nevoie...cum am spus, sunt o epava in oceanul vietii.

Cred ca noaptea asta o sa mi-o petrec intr-o statie de autobuz, poate ca asta merit, nu am stiut sa apreciez ceea ce am avut langa mine si uite asa totul s-a intors impotriva mea...totul.

Ma ridic in picioare si imi dau seama ca ar fi bine sa ma grabesc in statie ca de nu, nu voi mai prinde un loc bun la noapte.

Cobor scarile si chiar la ultima treapta un toc mi-a cedat, s-a rup su era sa cad. Pantofi prosti...

-Sa dea dracii! Tip si imi scot pantofii din piciare. Nimic nu-mi merge bine azi, aaah!!!

Pornesc nervoasa catre statie. Afara se intuneca si nu prea mai e lumina... am obosit groaznic si la naiba, nu am zarit nici o statie nenorocita. Cedez si ma rezem de un zid , ma las in jos pe el si imi retrag picioarele la piept, imi pun pantofii langa mine si privesc cerul, super, acum chiar e noapte.

Deasupra mea se aprinde un felinar, nici macar nu il observasem...oftez si simt cum emotiile ma cuprind cu totu.

Ochii incep sa-mi lacrimeze si sa apara pe obrajii mei palizi lacrimi...chipul imi e murdar de rimel si tus care s-a scurs o data cu lacrimile mele de durere.

Parul meu este total dezordonat...rochia imi este sifonata si rupta in unele parti.

Se pare ca nu mai pot sta aici..de dupa colt vad un grup de golani care mai probabil m-ar abuza sexual, ceea ce eu nu am nevoie acum.

Ma ridic cu greu de jos si pornesc la drum cu pantofii in mana...am mers cateva strazi si tot nu am zarit o statie....

Dupa inca putin de mers norocul imi bate la usa, vad o statie peste drum de mine, acum macar pot sta jos.

Traversez asigurandu-ma ca nu vine o masina ceva si ajung in siguranta pe partea cealalta.

Ma asez jos si imi arunc pantofii langa.

Si ce daca am gasit o statie...tot pe drumuri sunt si nu am nici un pic de ajutor.

Ma pun iar pe plans si nu cred ca ma vou opri prea curand, am sute de motive sa plang.

Imi ridic putin capul si suspin greu vazand ca cineva vine in statie, parca incep sa plang mai rau. Se aseaza in crlalalt capat al statiei si nu mai misca.