Bad Intentions †

Capitolul29.

 Oare asta e adevarul?...
Daca Harry inca vrea sa ma ucida,  ati vazut de cate ori a scapat de sub control,  nu imi era frica inainte,  dar acum parca ma i-au fiorii de frica.
Imi amintesc de legenda cu Alexandry pe care am citito din cartea Istoria Vampirilor,  dar este doar o legenda , nu ar putea fi reala... probabil ca Alexandry este moarta , nu cred ca a supravietuit de tunci si pana acum,  adica era doar un copil, nu ar fi putut supravietui singur,  dar ma gandesc ca daca este fiica lui Morgan si a unei vrajitoare... cred ca ar putea fi hibrid,  aste e ceva cu mult mai puternic decat un vampir,  ceea ce schimba parerea mea...dar chiar asa,  sa fiu eu Alexandry nu...

Ma opresc brusc pe loc si raman incremenita. 
De aceea ne mutam mereu,  sa nu fiu gasita?  De aceea nu imi puteam face prieteni?...  Macar e mama mea?...Din cauza asta nu il cunosc eu pe tata,  pentru ca este un ucigas,  pentru ca este Morgan? 
Acum incep sa cred ca Harry are dreptate in legatura cu asta... chi r daca mi-as fi dorit sa nu fie asa,  o data si o data profetia se va implinii,iar eu voi fi detinatoarea de drept a "tronului" .

Va inchipuiti ca eu as fi putut fi moarta acum daca idiotul de Harry nu mi-ar fi privit ochii... sunt destul de iritata ca mi-a ascuns faptul ca are o familie si ca vroia sa ma ucida doar pentru nes tulu de Morgan,  nu ii pot spune tata.

Ma intorc pe calcaie si ma indrept catre casa,  afara era inserat si prin padure ar putea misuna o multime de fiare salbatice.
Ajung in fata casei si deschid poarta grabita,  merg drept pe alee si vad cum usa casei se deschide,  Harry se pregatea sa iasa afara. 
Il vad cum zambeste c nd ma vede,  dar eu nu aveam motiv de a zambi,  eram prea serioasa. 

-Tocmai ma pregateam sa ies sa te caut!  Spune si imi face loc sa intru in casa.

-Acum nu mai este nevoie,  sunt aici... spun cu nepasare in timp ce ma trantesc pe un fotoliu. 

-Mbine,  te simt foarte tensionata... cred ca ar trebui sa vorbim.

-Asta cred si eu!  Spun hotarat cu privirea in alta parte., dar nu la Harry. 

Nu prea vroiam sa vorbesc despre asta,  nu ma bine dispune.  Mai ales faptul ca Harry m-a mintit in leg tura cu unele chestii.

-Alex,  stiu ca esti suparata pe mine, dar punete in locul meu ce ai fi facut!? Imi spune el asezanduse pe celalalt fotoliu drept in fata mea.
Ma ridic in picioare si merg in fata lui., ma priveste de jos si isi incrunta usor privirea.

-Adevarul....adevarul Harry!  Spun calma punandu-mi mainile in san.

-Tu nu ai fost nici o data pusa in situatia de a alege ce este mai bine pentru persoana pe care o iubesti?... nu a trebuit sa alegi intre doua lucruri importante,  iar daca aleg gresit as fi ucis?....  il privesc putin confuza si ma dau doi pasi in spate.
Harry se ridica in picioare si se apropie de mine,  nu avea o dispozitie buna. 

-Nu... raspund dupa un timp.

-Atunci nu mai critica atata alte persoane pe care nu lecunosti in tocmai... 

-Poate ca le critic pentru ca ele mint...mint!  Spun mai apasat,  iar Harry se infurie,  isi inclesteaza pumnii si isi fixeaza privirea asupra mea. Maraie si apoi dispare din fata mea,  urca scarile si inainte sa nu-l mai vad imi arunca o privire de dispret.  Dupa care nu l-am mai vazut. 

Harry povesteste:

Nu imi vine sa cred ca nu ma crede si inca isi sustine parerea proasta despre absolut tot. 
Ma enerveaza la culme si am preferat sa plec decat sa scap din nou de sub control si sa o ranesc.
Eu doar vreau sa ii fie bine si sa nu fiu nevoit sa o apar doar eu,  sa poata sa se apere si ea singura...