Bad Intentions †

Capitolul86. Doar cred †

Ceata este tot mai groasa si de jumatate de ora cred ca ma invart in cercuri. Labirintul este atat de mare...si pana acum fara primejdii.
Am vazut cateva ciori moarte intinse pe jos si fara cap, dar probabil cuiva i-a fost foame. De pilda, cuiva feroce sau cuiva care nu voia sa faca rau ,dar cu toate astea a facut-o fara sa-si dea seama.

Fac cativa pasi atenta si aud o craca cum se rupe. Priveac catre picioarele mele ,dar sub ele nu se afla nici o cracuta. Ma uit in stangansi in dreapta ,dar nimic. Sunt probabil in mijlocul labirintului si imaginatia imi joaca feste.

Aud inima cum imi bate din ce in ce mai tare si simt presiunea cum se lasa peste mine. Respiratia imi e acuta ,iar privirea tot mai vigilenta. Simt un pericol si as vrea sa-l urmaresc ,dar din pacate el e cel care ma urmarea.

Scot incetisor sabia din teaca si urmaresc cum bestia cu doua capete da tarcoale. Ne invartim ca intr-un ring de box si asteptam ca unul din noi sa atace. Din pacate riscul e prea mare sa mi-l asum, la fel cum si bestia cred ca stie.
Pare a fii un varcolac cu doua capete sau un lican, nu imi pot da seama.
Miscanduse cu o mare grija ,observ ca are o rana la piciorul din spate, ca si cand cineva i-a bagat o sulita si asta nu imi miroase a bine. Sunt mai mult ca sigura ca cel ce a incercat sa ma ucida mai devreme, a incercat sa ucita si bestia ,dar fara rezultat. Imi pare rau ca zic asta ,dar stiu ca atavatorul se afla prin preajma si ma vaneaza. Ne vaneaza.

-Haide bestie! N-ai mancat destule ciori? , maraie si isi fixeaza ochii fiorosi pe mine. Ii privesc adanc si nu intrerup contactul. Asta e una din lectiile care m-a invatat Iacob.
Fac un pas apasat spre ea si maraie mai tare. Marai si eu cu ea ,iar pulsul imi creste, simt irisul schimbanduse si coltii cum se arata. Ma simt de neinvins si asa si trebuie, desi am unele remuscari.
-Te ucid si te fac covor in sala tronului matahala! , in acel moment incepe aa alerge catre mine urland de nervi ca si cand m-ar intelege. Incep si eu sa alerg catre el si cu sabia in mana ma las in genunchi cu ea intreptata catre bestia care sare catre mine si astept impactul ce-i va aduce somnul de veci.

Cu o ultima privire in ochii plini de ura si un singur urlet de durere, bestia se infige fara vointa sa in sabia mea. Ii strapunge pieptul si iese pe partea cealalta.
Raauflu usurata ca am acapat de un obstacol si incerc sa dau bestia jos de pe mine. Cade pe o parte si imi scot sabia din ea.
-Oare ce ma mai asteapta...? ,ma intreb mergand in continuare catre capatul labirintului.

Harry povesteste:

-Ciel! Nu mai alerga, o sa cazi!
-Ce plictisitor esti!
-Nu sunt plictisitor! Sunt ingrijorat pentru ma-ta...mama ta! Asa ca vino aici!
-Nu vreau!
-Domnisoara, am spus sa treci imediat aici! ,se intoarce si trece rapid pe langa niste servitoare.
De cand Alex a intrat in labirint, Ciel e tot mai agitata si nu sta locului. Imi tot fac griji pentru una din fetele pe care le iubesc, nu vreau sa-mi fac si pentru celalta.
Se aseaza langa mine cu bratele la san si cu un mic botic pe fata.
-Cand vine mami te spun si o sa te bata!
-Ooo si ce o sa ma mai bata! Mai de graba o sa-i dau eu niste palme la...
-Ce faci? O bati pe mami!?
-Ce? Nuuu...! , uneori trebuie sa-mi potolesc mintea perversa ai sa tac dracului din gura pentru ca fetita asta mica e in stare sa ma parasca.
Imi trage o palma zdravana peste umar si imi ravaseate parul.
-Hmm...imi place noul tau stil, tata!
-Multumesc, Ciel draga...
Se pare ca o sa am de furca cu asta mica, dar tot o sa-mi fac griji pentru cea mare. Oare ce faci tu iubirea mea...?

Alex povesteste:

-Pe bune!? Au pus si un sarpe nenorocit de 12 m in labirintul asta blestemat! Va blestem pe toti!
Cand totul parea pasnic si fara probleme, am dat peste ditamai ligioana in calea mea. E asa urat si scarbos. Nu suport serpii si chiar am fobie de ei, dar acum trebuie sa fug de unul de 12 m si gros cat trunchiul unui pin.
Poate ca sunt eu hibrid si alerg ireprosabil, dar si sarpele esta blestemat se taraste mai ceva ca niste fane la concertul lui Justin Timberlake.

In final ma plictisesc sa tot fug de el. Ma aacund dupa un colt si in momentul in care apare, i-am retezat capul ,tasnind sange ca o fantana arteziana. Mai mult ca sigur era bleatemat...crucea ce o avea in jurul gatului ar fii un indiciu.

Ma intreb oare, cate dihanii am sa mai vad Doamne?

Dupa doua ore de mers ,am constatat ca probele cu bestii au luat sfarsit si ca ma asteapta probabil ceva legat de inteligenta sau suflet.
Ma dor talpile si ma asez la picioarele unei statui. Imi scot putin incaltamintea si imi masez talpile. Cat de bine se simte!
Ma incalt la loc si beau cateva guri de apa. Pana sa termin, aud niste tipete terifiante ai speriate. Ma ridic din loc si merg spre locul unde se aud tipetele.
Imediat ce ajung vad si tine tipa din toti plamanii si este speriata de moarte, la propriu.
Ciel a mea este tinuta de catre un demon imbracat ca Satana cu o coasa in mana. Chiar e moartea.
-Mamiii! Ajuta-ma!!! , tipa bietul meu pui.
-Ciel! Ciel, puiul meu! Las-o in pace Stana ce esti! ,o strange tot mai tare de manuta si vad cum aproape se crapa. Tipa de durere bietul meu copil si habar nu am ce sa fac.
-Mamaa! Te rooog!
-Las-o in pace! Ia-ma pe mine! ,ma duc mai aproape cu lacrimi in ochi, privind-o pe micuta mea.
Demonul mortii isi indreapta atentia catre mine si o elibereaza pe Ciel.
O vad si inima imi sare de bucurie vazand-o cum alearga catre mine cu bratele deschise ,la fel cum face si demonul.
-Puiul meu! ,strig si chiar inainte sa o cuprind in brate ,dispare in necunoacut.

Raman in soc cateva minute ,pana ce imi dau seama ca era doar o iluzie. Copilul meu frumoa si iubit nu era in pericol cu adevarat, dar daca ar fii fost cu siguranta m-as fii sacrificat pentru ea.
-Multumesc Doamne!
Cu lacrimi in ochi si cu usurare in suflet ,imi continui drumul ce imi va aduce incoronarea.

Privesc in sus si vad o stralucire orbitoare, ca aicand soarele a reuait sa atrapunga Globul ce-mi protejeaza regatul.
Imi dau jos de pe cap casca si imi trec mana prin par. A inceput sa se faca foarte cald aici.

Dupa o jumatate de ora de mers cu coiful in mana si cu o caldura insuportabila pe urmele mele, reusesc sa ajung in final la capatul labirintului. E totul inconjurat de statui albe din marmura, unele au mult prea multa iedera ca sa-ti dai seama ca sunt acolo.
Merg drept pe mijloc, admirand in acelasi timp operele de arta.
O banca din piatra se afla in fata mea si nu ezit sa nu ma ase pe ea. Imi pn casca langa mine si ma deacalt de incaltamintea inabusita de caldura. Beau toata apa si nu sunt prea fericita de asta.

E liniste. Mult prea liniste si suspectez ca ceva rau ma asteapta.
Ma mai plimb putin desculta prin jur si observ ca dupa un colt mai este o statuie. Este un barbat, chipes cu parul lung. Privirea ii este patrunzatoare ,iar panza din jurul soldurilor lui il fac sa arate mult mai bine. Stiti, daca stau sa ma uit mai mine, aduce putin a Harry. Chiar seamana putin.
Dar nu aspectul e ceea ce ma atragea la aceasta statuie, ci faptul ca intr-o mana tine o scrisoare, una adevarata.
Ma apropii putin si iau plicul alb din mana lui. Trec cu degetele peste plic si vad semnatura cu sigiliu rosu a castelului.
Sigur in plic e ceva...poate chiar important.

Deschid plicul in graba si scot o foaie. Pe foaie scrie : Crezi? , cu niste litere frumoase scrise de mana.

-Sa cred? Ce sa cred? , iau un loc pe banca si ma mai gandesc la cele citite.
-E doar o intrebare fara raspuns...
Mai intorc foaia si o mai analizez si vad pe spate ,intr-un colt scris mic ceva. E un scris ciudat. Chiar tu ai mai raspuns...

Atunci imi aduc aminte de intrebarea pe care mi-a pus-o Noah ieri. Chiar eu am raspuns...
Mai citesc inca o data intrebarea cu voce tare si raspund:
-Crezi?
-Doar cred...
O lumina mare roieste in jurul meu si pret de cateva secunde inchid ochii si ma trezesc de unde am inceput.
Eram langa piedestalul unde am facut juramantul si eram doar eu singura.

Desculta si cu chipul murdar de praf, indrasnesc sa intru in castel cu scrisoarea in mana.
Ma indrept catre sala tronului si observ grzile langa usa cea mare.
Cand vreau sa intru, ele imi deschid larg usile si nu apuc sa fac un pas ,ca singurul lucru ce-l vad in fata ochilor este o coroana din cristale.

-Am reusit! , spun zambind larg.

...
Va urma in Bad Intentions:

-Esti doar a mea!