Bad Intentions †

Capitolul 18. Depresie.†

Ma trezesc dis de dimineata doar sa nu dau ochii cu mama. Macar azi vreau sau am o stare de spirit mai buna chiar daca nu arat asta.

Ma ridic din pat si intru in baie, imi fac rutina obisnuita, iar apoi merg la dulap. Am fost rapida.

Din dulap drag un plovar alb si niste jeansi grena. Imi iau in picioare bocanci si imi prind parul punandu-mi niste urechiuse negre, doar e frig afara...hmm este decembrie si nu ninge.

Imi iau geaca neagra din piele pe mine, imi pun ghiozdanul in spate si am fugit la liceu.

De data asta ma grabesc, nu vreau ca Andy si trupa de mitocani sa imi strice ziua.

Ajung repede in curtea liceului, si oh, nu este nimeni. Se pare ca am ajuns prima. Profit de timp si am sa citesc o carte.

Intru in clasa si il observ de domnul Moor, dirigintele meu. Statea la catedra si citea o carte.

Ma opresc in loc si il privesc putin, ma observat.

-Buna dimineata domnule! Ii spun eu schitand un zambet fals.

Acesta isi da ochelarii jos si ma priveste. Probabil se intreba ce fac la 07:20 la liceu. Cred si eu, nu cred ca un elev ar mai face asta, dar daca toti ar avea viata mea fututa de ghinion, sigur ar fi clasa plina...

-Buna dimineata domnisoara Morgan! Face o mica pauza... ce cautati atat de devreme la scoala? Intreaba el politicos.

-Oh pai, aveam nevoie de liniste si m-am gandit ca pot veni aici... spun eu asezandu-ma in pen-ultima banca aranjandu-mi lucrurile.

Dirigu ma priveste, nu ma crede, stiu ca stie ca am ceva pe suflet.

Domnul diriginte este ca un tata pentru mine, m-a intelege foarte bine. Asculta atat de bine elevii...cred ca le stie chiar si secretele.

-Alex, vino... imi spune el calm. Eu ma ridic din banca si ma pun in prima mai aproape de dansul.

Oftez si isi da seama ca am ceva.

-Alex...gandestete ca acum vorbesti cu tatal tau......daca as avea unul....observ ca ai ceva ce iti retine fericirea. Spune el cu o privire calda.

-Aveti dreptate... am ceva, am un dop care imi opreste zambetul... suspin eu greoi.

-Scumpo, descarcate...spune-mi de ceesti asa melancolica? Ma intreaba el cu o voce calda.

-Îl cunoasteti pe Harry Styles, nu?

-Desigur, elevul care s-a transferat cu doua luni in urna in Londra...il cunosc si presulun ca totul este legat de acest Harry... imi ofera un zambet intelegator, privirea mea fiind fara expresie.

-Ce s-a intamplat in urma cu doua luni? Intreaba trecand o mana prin parul sau negru ca abanosul.

-A fost ziua mea...totul era asa de frumoa si nu imi venea a crede...a doua zi, seara mi-a spus o multime de lucruri frumoase....eram fermecata....Moor ma privea intelegator....a adormit langa mine...m-amtrezit dimineata si el nu mai era...l-am cautat peste tot, peste 20 de apeluri si...nimic. Mi-a lasat un bilet, spunea ca o sa se intoarca si ca vrea sa nu fac o prostie... a promis....o promisiune pentru mine este asa de importanta...nici nu va imaginati! Lacrimile imi impanzeau privirea...in astea doua luni eu aproape ca nu am trait...am tot sperat sa fie un cosmar , iar cand ma trezesc sa-l gasesc pe Harry strangandu-ma in brate ca dupa fiecare cosmar avut.... privirea mea era lasata in jos, siroaie de lacrimi imi cutreierau obrajii...Moor ma privea in mila, a venit langa mine si m-a strans in brate.

Am oftat adang, lacrimile inca curgand... imi mangaia parul si imi soptea ca totul va fi bine.

-Gata Alex, calmeaza-te... trage aier in tine si linistestete...

Imi imaginez prin ce treci....esti in depresie...ai un suflet care se ataseaza mult prea repede de anumite persoane...

Ies din imbratisare si ma dau doi pasi in spate... privesc in sus si in mintea mea era doar negru...

-Depresie...Un cuvant cam dur pentru 17 ani..... spun suspinand.