Dupa ce doamna blonda, care am aflat ca o cheama Molly, mi-a pus cateva intrebari si mi-a dat sa semnez niste acte, am plecat catre biroul meu.
-Sigur o sa va placa biroul domnisoara Morgan! imi spune ea entuziasmata. Ii zambesc si ii raspund.
-Cu siguranta! Cladirea aceasta este uimitoare. Imi place foarte mult dizainul de interior! ii spun si o urmez catre lift. Intru impreuna cu ea si ma aranjez putin in oglinda mare fiind un perete al liftului.
Arat dragut. Rujul inca se observa pe buze, iar parul sta bine aranjat.-Nu va suparati? La ce etaj este biroul meu? o intreb si imi afiseaza un zambet larg. E chiar frumoasa. Ochii ei albastrii-gri te patrund si iti rascolesc sufletul, iar zambetul este unul sincer care te scoate si din cea mai mare cadere nervoasa.
-Etajul 66 ! raspunde.
Pret de cinci secunde am incremenit. Stiu foarte bine ca acest etaj 66 este predestinat doar directorului companiei. Absolut nimeni nu a primit acolo biroul, de ce as primi eu la etajul prezidentiar biroul?
-Etajul 66? Dar acolo sta doar directorul... spun cu o curiozitate imensa de a fla de ce am fost asezata acolo.
-Din pacate sau din fericire pentru dumneavoastra, nu au mai ramas birouri libere in restul de 65 de etaje, asa ca v-am oferit ultimul etaj si al doilea birou de acolo. Doar dumneavoastra si cu domnul director aveti aici birouri. Esti o norocoasa scumpo! ma lauda ea. Aprob incet din cap si ii zambesc politicoasa. Chiar ca sunt norocoasa...-Si pe dn directorul cand il voi cunoaste?
-Nu prea curand din cate stiu...poate doar daca te intalnesti cu el pe holurile cladirii! chicoteste si se rezeama de bara in lift. Asta a fost ciudat.
-Dar dumneavoastra l-ati vazut?
-Sigur ca da! Cum eu sunt secretara acestuia, am norocul de al vedea mai mereu!
-Si cum arata? E batran? cate intrebari mai pun si eu. Da' ce sa fac daca mama a nascut o curioasa.
-Oh nu! Parca ar fi in floarea varstei! il lauda. E chipes, si pare asa tanar, se zvoneste ca ar avea doar 22 de ani! spune socata.
-Dar de ce ar fi uimitor sa aiba atatia?
-Rare ori cei tineri ajung asa sus si asa de rapid. Trebuie sa fi capabil sa ai o gandire superioara si sireata sau poate sa citesti gandurile! ea rade si isi pune o mana pe abdomen.
-Pai eu am doar 19 ani si am primit stagiul. ii spun.
-Serios? Dar pari asa matura scumpo! Felicitari tie! Cred ca esti foarte mandra de tine!-Da, ce pot spune...
Aud un 'ding' si in fata usile liftului se deschid. Etajul asta este incredibil de intim. Este doar un singur hol, iar la capatul acestuia sunt doua usi, ceea ce inseamna doua birouri. Asta o sa fie interesant.
O usa este neagra, iar una este alba. Vu cat ma apropii mai mult cu atat mai mult observ o placuta aurie pe usa alba inscriptionata cu numele meu. Acela este biroul meu. Pe usa cealalta nu vad nimic in schimb, e doar...neagra.
Molly imi spune sa o urmez si asta fac.
Scoate o cheie aurie din buzunarul ei si deschide usa cea alba. Se intoarce putin si imi zambeste dupa care deschide usa larg lasandu-ma sa intru.
Ochii imi sunt minunati . Biroul acesta este mai mare decat camera mea. Masa este din sticla cu picioare din bare albe. Scaunul meu este din pielea alba, un raft aproape intins pe un perete este plin cu documente, carti, dosare si multe altele.
Langa balconul care este extrem de mare, se afla o canapea alba cu un fotoliu crem deschis. Pe pereti se afla un tablou , e goarte mare si superb desenat doar in alb , gri si negru. Este o jumatate de frunza.
Pasesc putin si observ pe jos un covor cu diverse modele ne auriu, rosu, alb si negru, parca ar fi adus din India sau China.Ma plimb putin prin incapere si admir cat de frumos este aranjata.
Ochii imi cad pe un perete absolut gol , e doar alb imaculat.-Dar peretele acesta de ce este gol?
O intreb eu.
-Fiecare birou are cate un perete liber pentru personalizare. Mai pe scurt poti sa il umpli cu ce vrei tu!
-Cat de ingenios...trebuie sa-l personalizez si eu atunci! ii zambesc dulce si ma indrept catre balcon. Privesc doar pe geam si ce pot spune este ca e mare. Foarte mare.
CITEȘTI
Bad Intentions †
Fanfiction-Nu iti este teama? -Teama? De ce anume? -Teama ca totul o sa se termine brusc fara ca noi sa stim?... Adica, daca nu se va mai intampla nimic palpitant de acum in vietile noastre? Daca totul o sa fie normal? Eu...eu nu vreau sa scap de acest per...