Bad Intentions †

Capitolul92. Protectie †

Masinile baietilor s-au strecurat pe langa cele de politie fara probleme, insa noi era sa fim gasite de catre ei pe acel drum. Am decis sa inintam pe acel drum gandindu-ne ca ar fi putut sa ne ia numerele de la masini. 
Ascultam o melodie cu bas, au inceput sa-mi placa acestea in ultimul timp. Probabil din cauza actiunii, a adrenalinei sau a pericolului ce-l simt curgand prin mine. 

Am inceput sa-mi imaginez ziua nuntii mele...Stiu ca totul a luat o intorsatura foarte stranie si ciudata, dar de care trebuie sa ma adaptez. 
Eu si Harry suntem niste fiinte demonice, unii cred ca nu existam chiar. In ultima vreme am inceput sa ne comportam ca doi oameni normali si chiar imi place. Imi place ca ceilalti nu ma privesc ca pe o ciudatenie. Povestea a luat un alt contur si la fel si noi ca persoane. Mai duri, mai neinfricati, periculosi , dar nu cu ajutorul puterilor de hibrid si vampir. De multa vreme ma bate un gand...care imi tot spune ca ar trebui sa renuntam la puteri, dar Harry inca nu stie si probabil nu o sa fie de acord. 

Telefonul imi suna si astfel imi ies din transa. Era Harry. 
-Da. raspund simplu. 
-Ia-o pe Maia si veniti dupa noi. Politistii au facut la stanga, deci nu mai sunt o problema. 
-Ok. 
-Trebuie sa avem grija de data asta, autostrada este foarte aglomerata in noaptea asta. 
-Asta face ca misiunea sa fie mai complicata.
-Mhm. Noi mergem prudent ca sa ne ajungeti. 

-Venim imediat. am inchis telefonul si am sunat-o pe Maia spunandu-i ca trebuie sa facem drum intors. 
Am facut o manevra rapida si astfel am intors brusc masina, am schimbat vitezele si am apasat acceleratia. Trebuia sa-i ajungem pentru a le fii alaturi. 
Maia conducea ca o maniaca si imi faceam griji pentru asta. Poate am scapat de politie ,dar nu si de un posibil accident. 

Tot ce auzeam era vajaitul masinii si melodia Rihannei -  Skin cu volumul dat incet. Eram concentrata la drum si am impresia ca i-am ajuns din urma pe ceilalti. In fata mea era masina lui Arthur, iar in lateral pe banda alaturata era Harry. M-a observat, asa ca a mai incetinit ca sa ajunga la aceeasi viteza cu mine. Am privit pe geam  si i-am vazut chipul. Era frumos ca intotdeauna desigur...Mi-a zambit si facut cu ochiul. Este incredibil faptul ca eu incama indragostesc la fiecare privire a lui, fiecare gest si fiecare cuvant rostit cu vocea aia suava, ragusita si atragatoare. Nu ma pot satura de el la fel cum nici el nu se poate satura de mine. Universul ne vrea impreuna. Ambii avem nevoie de iubire, de afectiune, de atentie, de protectie. 

In doar jumatate de ora, autostrada a inceput sa devina mai libera, asta fiind un avantaj pentru noi. Eram toti ca intr-un grup acum ceea ce ne aducea o protectie mai mare in caz de rivali. 
Simteam ca ceva nu e bine si  am devenit agitata. Se pare ca simturile mele nenaturale nu ma lasa balta la greu. Am incecat sa-l sun pe Harry, dar se pare ca era ocupat. Am insistant pana mi-a raspuns abia dupa al cincilea apel. Era iritat. 

-Ce!? raspunde cu seriozitate.
-Ceva nu e bine! ii spun la fel de serios. 
-Cum adica? 
-Nu simti idiotule!? era ciudat ca acum il faceam "idiot" , iar acum cateva momente ma gandeam ca este sufletul meu pereche, dar ma scotea din minti. A tacut cateva clipe, doar din cand incand ii auzeam respiratia crescand. 
-Ai dreptate... spune intr-un final. 
-Tu ce simti? 
-Nu e de bine. Vin catre noi din fata, pe celalalt sens al autostrazii. spune agitat. 
-Bine! Hai sa ne calmam! Sa-i anuntam si pe ceilalti sa fie pregatiti si vedem ce urmeaza...
-Bine, bine... Alex? 
-Da? 
-Ai grija! 
-Si tu. 

Ertam toti cu ochii in patru, armele erau in mainile noastre, iar instinctul meu era activ. Miroseam pericolul venind cu viteza spre noi, dar nu imi era teama. 
Acum ma bucur ca masina mea are si pilot automat, asa pot iesi jumatate pe geam si sa actionez ca la carte. Aveam in mana unul din cele mai bune pitoale din banda. Metalizat, cu gloante de ce iti ciuruiau creierii. 
Am setat masina pe pilot automat si am deschis geamul simtind cum aerul rece imi taie obrajii. Mergeam cu viteza ,dar asta nu ma impiedica sa ucid daca era nevoie, aveam atentie distributiva, deci ma pot concentra la drum si la rivali.