Capitolul83. Acasă †

848 51 20
                                    

Eu si el stam impreuna asezati pe un leagan din lemn ,adus pe balconul camerei mele dupa cum am cerut.
El ma tine strans la pieptul sau si imi tot face declaratii de dragoste si imi sopteste din cand in cand "te iubesc" ,suav la ureche. Tot ce face ma alina si imi da o stare de siguranta. Ma bucur de aceste clipe pentru noi doi.
Ciel doarme linistita in patutul din vualuri albe cu fluturasi si floricele imprimate. Nu mai pot de dragul ei. Este copilul pe care mi-l doream si ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatoasa, frumoasa si cu sigurnta va avea un suflet si un comportament frumos.
-Jocul a inceput. Ai cartile pregatite?, il intreb pe el si departez linistea buna.
-Trebuie sa le am. Ea are nevoie de maturitatea mea si protectia mea ca tata. De acum totul a luat un alt contur cu o alta forma., imi spune calm si degajat. Imi mangaie umarul lent si imi da o senzatie de tremur placut.
-Ma bucur ca esti bine.
-Nu am lipsit mult din lumea noastra.
-Pentru mine a fost ca si cand ai lipsit un deceniu. Chiar si pentru acele ore fara tine ,eu ma simteam pierdut sinuitat. Eram terminat si imi puneam in gand sa-mi iau viata. Crede-ma iubita ca fara tine eu nu rezist nici macar un minut de acum inainte! Eu iti jur iubirea mea eterna si iti promit ca vom fi impreuna pana cand Terra nu va mai exista! Pana cand Apocalipsa de va distruge! Si chiar si asa , sufletel noastre tot impreuna ajung! Tu esti luna ce-mi lumineaza cerul sufltului meu intunecat,iar acum am si o steluta care imi va umple inima de bucurie duce! Va iubesc nespus de mult pe amandoua, regina mea si printesa mea!, imi declara el. Zambesc multumita de cuvintele oferite si ma bucur de ele.
-N-ai idee cat ma bucur de cuvintele pe care mi le-ai promis o eternitate de acum in colo. Ai devenit ceva normal ce defineste iubirea si fericirea pentru mine. Harry ,tu esti ceva de care m-ai facut sa depind, m-ai facut dependenta de tine ,sti? Nu incetez sa te iubesc si stiu ca nu o voi face pentru ca este impsibil. Tu ma completezi pe mine ,iar eu te completez pe tine, e ca si cum ar fi ceva fiesc. Suntem atat de diferiti ,dar torusi avem suflete la fel. Eu iti jur credinta si dragoste pana la final si iti promit ca indiferent de ce se va intampla ,eu sunt aici. Nimeni si nimic nu ne va despartii...vezi ca nici macar moartea nu o poate face!
Chicotesc si ma alint la pieptul lui. El imi saruta toata fata pornind de la frunte si terminand cu buzele. Mi-a daruit un sarut sincer si plin de dragoste si sunt foarte multumita ca in final noi tot fericiti suntem.
-Te iubesc!, imi spune cu emotie in glas. Vreau sa-l privesc in ochii verzi si sa ii spun si eu frumoasele cuvinte. Imi ridic putin capul si ma sucesc cu fata catre el.
-Te iubesc!

Ne-am culcat in cea mai mare armonie si am stat in liniste ascultand respiratiie micutei si noi am auzit si o inima.
Harry mi-a spus ca si-ar mai dori un nume pentru cea mica,dar ar vrea ca el sa-l aleaga. Eu am fost de acord ,dar l-am sfatuit sa nu fie unul banal ,ci unul special pentru ca, Ciel a noastra este o fiinta foarte speciala pe acest pamant.

Am adormit imbratisata de la spate de catre sufletul meu pereche si am vista cel mai frumos vis.
Am stiut ca dimineata o sa i-l povestesc lui Ciel si apoi lui Harry. Ambii se vor bucura ,chiar daca unul inca nu vorbeste.

M-am trezit in zori si mi-am facut un ceai ajutata de o doamna pentru ca nu cunoac prea bine bucataria castelului. Doamne abia astept sa ajungem la noi acasa si sa-i pregatim camera lui Ciel.
Dupa ce mi-am baut ceaiul prea devreme , am ales sa-l privesc pe el cum doarme ,dar nu prea mult timp pentru ca Ciel se trezise. Nu plangea ,dar gangura si ma cauta cu peivirea.
Cand m-a zarit un mic zambet bucuros ii invadeaza micul chip angelic si mie imi face ziua mai buna.
-Buna dimineata raza mea de soare!, o alint eu si o iau din fumosul patut in care a dormit Frumoasa din padurea adormita.
Ii mangai micile bucle si o alin la pieptul meu leganand-o putin. Aleg sa stau cu ea pe balcon in leaganul mare si sa ii povestesc visul meu.
Ciel ma priveste atenta si nedumerita. Imi dau seama ca este a treia oara cand ma vede ,dar nu prea a avut sansa sa ma observe indeajuns .
-Ai habar cat te-am asteptat buburuzo?, ii aranjez frumoasa rochita alba de pe ea si o gandil ca sa rada.
Are cel mai frumos ras. Ma topesc dupa el si de azi in colo vreau sa o vad mereu razand. Ma alina si imi unge sufletul cu miere. E un fel de calmant ,dar cel mai bun din toate. Am o minunatie de fata..
-Ciel sti cat esti de frumoasa? Daca ai sti tu ce ochisori frumosi ai, sunt de un verde deosebit si i-ai mostenit de la cel mai bun si mai chipes barbat pe care il stiu. Buclele tale rebele si de toata frumusetea sunt tot de la el ,iar micile tale buze de un roz trandafiriu sunt divine. Esti toata rupta din el ,dar sper ca o sa semeni cu mine la comportament! Abia astept sa mai cresti putin ca sa-ti citesc povesti si sa te duc la balet, o sa fi cea mai frumoasa si eleganta balerina! Abia astept sa imi spui 'mami' si sa-mi ceri absolut orice iti doresti. Orice vei vrea eu iti voi oferi, promit! ,ii spun micutei care cu siguranta nu pricepe nici un gram din ceea ce-i spun.
-Te-am visat pe tine si pe el aseara, ii spun si privesc pierduta in zare. Ambii erati imbracati in alb. Tu aveai o rochita din matase si dantela cu floricele si fluturi ,iar e avea un tricou alb si spre mirarea mea niste jeans tot albi. Erati ca doi ingeri ,sti?...El iti canta ,d nicodata nu l-am auzit s-o faca in fata mea. Avea o voce frumoasa ,iar tu asculta atenta si aptata de acele versuri. Nu cred ca erau versurile potrivite pentru acel momen...erau prea triste si prea melancolice ,dar el tot continua sa cante cu drag si pasiune.

Acum daca stau sa ma gandesc imi aduc aminte acee versuri care le canta sau recita ca pe o poezie.
Privesc fara sa ma gandesc in spate si i vad. Il vad cum sta rezemat de unul din stalpii din piatra ,cu mainile incrucisate si privindune pe noi doua. Zambea si nu se clintea. Ii zambesc si eu si imi inchid ochii in speranta ca nu este doar un vis frumos ceea ce se intampla.
-Imi place visul tau., spune si vine catre noi cu pasi lenti.
-Si mie ,dar acela a fost un vis ,dar daca si acesta este un vis? Oare ma voi trezi si totul va fi ca inainte? Eu stand pe banca liceului si ascultand muzica la casti in timp ce tu te uiti la mine insistent ,dar in final renunti si ma ignori...
-Asta nu este un vis. Aceasta este realitata pe care nu ti-o poti imagina ,dar uita-te in ochii ei si vei vedea ca nu este un vis., clipesc repede si consecutiv de cateva ori si imi intorc capul spre mica zana ce o tin in brate. Ii vad ochii si raan inmarmurita. Este real, chiar este totul real.
-Mutumesc..., soptesc pentru ea cat si pentru el.

-Azi trebuie sa plecam acasa de urgenta. Avem treaba la agentie si imi pare rau ca spun asta ,dar nici pe ea nu onputem neglija.
-Da, ai dreptate ,dar crezi ca ne vor da voie sa plecam?
-Trebuie ,daca nu cumva vor sa ajunga de mancare la lei.
-Avem lei?
-Euro ,draga...mii de euro pe care trebuie sa ii investim cu cap in ceva.
-Parca imi e dor de Harry-perversul-care-nu-o-facea-intentionat-pe-perversul-si-era-calm-in-orice-situatie.., imi spun oful eu.
-Si mie..., imi ofera un zambet de compatimire si se aeseaza langa noi ,formand astfel un tablou de familie.
-Ne-am maturizat prea repede...
-Scumpa, au trecut patru ani de cand ne cunoastem...era si normal.
-Da ,dar mi-as dori sa pastram din noi, adolescentii ce eram odata.
-Crezi ca eu nu mai am o parte din Harold de demult?
-Si eu o am pe Alexandra cea rebela inca in sange.
-Vezi regina mea? Inca avem si sufletul tanar si rebel,dornic sa exploreze alte suflete.
-Si o avem si pe ea., o asez pe Ciel in bratele lui, iar eu imi pun capul pe umarul lui.
-Te-ai gandit la un nume pentru ea? Ce de-al doilea?,intreb eu.
-Ai de ales intre doua variante: Evelyn si Khaterine.
-Hm..,Ciel Evelyn Styles sau Ciel Khaterine Styles...
-Cam greu ,nu?
-Aleg Evelyn!
-Ce rapida...
-Ciel Evelyn Styles.
-Numele unei adevarate printese.
-Regele Harry Edward Styles , suna bine..., zic eu chicotind.
-Regina Alexandry Mari Styles...asta ma unge la suflet...
-Alexandra!
-Alexandry!, ne contrazicem noi doi ,dar cineva intervine strigandu-ma.
-Printesa Alexandry!
-Mda?, raspund plictisita si enervata de faptul ca am fost intrerupi.
-Cancelarul Iacob doreste sa va vada in sala tronului!
-Da-mi zece minute sa ma imbrac si vin imediat!
-Sau o ora...,mormaie Harry pe care il imbrancesc usor.
-Cum doriti printesa!,iar omul pleaca.

***

Se pare ca Iacob m-a chemat pentru a-mi spune ca am permisiunea de a parasi cele patru tinuturi doar pentru cinci zile sa rezov cu actele si certificatul de nastere al lui Ciel.

Acum suntem in Seattle. Eu cu Ciel stam afara in gradina cu trandafiri ,iar Harry este la companie sa rezolve niste treburi.
Nu imi vine sa cred ca a plecat doar cu niste jeans negri rupti si un tricou alb luat la intamplare din dulap. S-a incaltat cu tenisii, si-a luat o geanta si a plecat val-vartej pe usa inainte sa ma iau de tinuta lui neadegvata.

Aseara mi-a cerut ceva neobisnuit. Mi-a cerut sa-i scriu versurile pe care le-am visat si care le canta el. Am ramas inmarmurita de asta ,dra tot am sa le scriu.
Am pus-o pe Ciel in balansuarul ei si am impins putin sa selegene in speranta ca va adormi macar jumatate de ora.
Mi-am luat un syilou si o foaie si am incercat sa scriu macar doua versuri visate.

Ne vom gasi intotdeauna...la mormantul unui vis spulberat,
Acesta este gandul unui sufet furat!
Ce acum luni de zile l-ai lasat ,singur si ruinat...

Asta este tot ce am putut sa-mi amintesc. Restul e ca in ceata acum...
Restul timpul am foat bucuroasa ma aflu acasa, asa ca doar am admirat-o pe Ciel cum doarme..

...

Va urma in Bad Intentions:
"-Da!, raspunde cu entuziasm,iar eu sunt cel mai fericit."

P.S. Nu am mai folosit din capitolul trecut ce era la "va urma" si imi cer scuze!

Bad Intentions †Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum