Bad Intentions †

Capitolul55. Adio †

Sfat: dati play melodiei si ascultati in timp ce cititi.  Daca se opreste,  atunci replay.  :)

Ma ridic de pe jos si imi aranjez hanoracul pe mine. Nu stiu ce sa ii spun,  nici nu am vrut sa vorbesc cu el. Am crezut ca a luat asta ca me un adio grabit si fara suferinta pe cand el are mai multa suferinta decat crede-ti... doare sa fac asta,  dar...dar asa e mai bine.

Ma simt putin nedreapta cu el pentru ca nu ii dau sansa sa vorbeasca...poate nu ar trebui,  dar am s-o fac pentru ca asta imi spune inima,  iar inima mea l-a iubit si inca il iubeste mult. Ticalos cu ochii frumosi.

-Putem vorbi?  Te rog...

Pare trist si se simte vinovat.  O stiu pe deplin si mai stiu ca si merita tot ce i se intampla.

Imi inclin putin capul si il analizez. Sta cu privirea in pamant si este incordat,  foarte incordat. Mintea probabil ii misuna de ganduri negre si aspre.  Of Harry...daca nu ai fi luat decizia aceea mult rea impulsiva si posesiva nu am mai fi ajuns aici.

-Sigur Harry. Vrei sa facem o plimbare lenta?  Intreb inocent. Am nevoie de un mers normal dupa toata alergatura asta. 

Chipul i se lumineaza si incearca sa zambeasca,  dar esueaza.

Se apropie de mine si pastram o distanta decenta. Mult mai bine.

Mergem incet pe acest drum prafuit,  iar eu ma bucur de frumoasa friveliste,  miroase a aer curat si a padure.  Asa frumos.

Imi arunc o privire catre el si il vad jenat nestiind ce sa spuna.
Nu stiu ce sa spun aud in gandurile lui.

-Nici eu. Spun inca privindu-l. 

Isi indreapta si el atentia catre mine si zambeste cu un colt de gura. Probabil stie ca i-am citit primul gand.

-Vrei sa sti ce simt? 

Intreb cu o voce mica.  Nu stiu cum,  dar de la starea aceea de ura si dispret a venit aceasta stare de bunatate si dorinta de a incheia un razboi. 

-Te rog. Spune el ducandusi mainile la spate si prinzandu-le una de alta.  Merge incet alaturi de mine si loveste mici pietre de pe jos. Buza ii tremura iar ochii ii sunt confuji.

-Simt un sentiment de tradare,  Harry...ma simt tradata de singura mea familie.  Gemma,  Olivia,  Zayn,  tata,  mama si tu... voi toti mi-ati fost familie odata. Acum ce?...nu mai am nimic.  Mama biologica ucisa,  mama vitrega ucisa , un tata care ma uraste si din gaura de sarpe,  prieteni care imi ascund adevarul si jumatatea mea.  Tu...cel in care aveam cea mai mare inctedere,  m-ai tradat.  Sti ca nu accept minciuna si nici mincinosii. Probabil nici nu sti cat imi e de greu sa-ti spun toate aceste cuvinte cu calm,  dar o fac.  Si sti de ce? 

Harry ma asculta atent si suspinand din cand in cand. Da din umeri si ma priveste scurt,  dar se retrage rapid.

-O fac pentru ca inca tin la tine. Inca te iubesc...

Ramane fara expresie.  Isi musca buza frustrat si mai loveste o piatra.

-Te iubesc. Spune mai in soapta si pe un ton vinovat. 

-Harry,  stiu asta. Si tu sti ca atunci cand iubesti pe cineva , nu trebuie sa-l ti intr-o colivie,  ci trebuie sa il eliberezi.

Ii explic cu calm. 

-Nu a fost bine ceea ce ai facut. M-ai mintit doua luni de zile si inca ai mai fi facut-o stiu bine.

-Nu stiu ce sa spun,  dar iti dau dreptate.  Nu am vrut sa te pierd,  sti? Simteam ca raman singur si fara ajutor. Dar abia acum simt cum e sa fi singur...