Bad Intentions †

Capitolul67. "Sa dea dracii!" †

Imi termin de aranjat hainele pe mine si intru din nou in camera mea.
Imi deschid dulapul si imi scot niste pantofi cu negri cu o gaica pe deasupra. Sunt draguti si tineresti. 
Ii incalt si ma asez la birou.  Mai am cateva minute pana plec la stagiu,  deci am timp pentru ceva. 

Acum ceva timp mi-am inceput un jurnal si am scris ceva in el...aproape ca il termin.
Il scot din sertarul biroului si il asez in fata mea. Trec cu mana peste el si il admir. E foarte personalizat si intim.
Deschid,  iar pe prima pagina se afla jumatatea de frunza pe care o am de atunci... de la acel 'adio'. Ma intreb daca el o mai are? 

Imi scot stiloul negru si incep o noua pagina din jurnal. 

12 Septembrie 2015 .
                           Draga jurnalule, 
Azi incep o noua zi si un nou inceput. Ieri am primit una dintre cele mai frumoase vesti din viata mea.  Am primit stagiul la PMI,  exact cum mi-am dorit... parca tu Doamne ai facut o minune! 

Ma simt putin ciudat, dar nu stiu de ce.  Am o presimtire ca ceva imi scapa si ca trece pe langa mine ca si cand ar fi invizibil.
E ca si cand totul s-ar petrece dintr-un motiv anume,  dar mie doar...

Oare as putea ajunge si mai sus?  Oare pot mai mult?  Presupun ca totul depinde de mine si de ambitia mea.  O pot face!

Daca nu ai ambitie , nu ai nimic.

Inchid stiloul si jurnalul apoi le asez in birou.
Ma uit la ceas si vad ca este timpul sa plec. L-am sunat pe Niall sa vad daca ma poate duce el, dar se comporta foartea ciudat in ultima vreme.  Nu stiu ce este cu el,  dar cu siguranta o sa aflu. 

Imi pun geanta pe umar si o iau incet pe jos catre stagiu.
Dupa ce imi iau primul salariu,  o sa-mi cumpar o masina ca sa nu mai merg atat pe jos si sa nu mai fie nevoie sa cer ajutorul cuiva. Vreau sa fiu independenta. 

Ies din cladire,  iar o briza usoara de toamna se joaca cu parul meu,  fluturandu-l ca o floare in furtuna. 
Pornesc catre dreapta si fac catre o intersectie.  Ce drum anevoios o sa am.

Dupa 20 de minute de mers,  ajung in fata cladirii.  Privesc uimita cele 66 de etaje din sticla si incep sa urc scarile negre lucioase.
Tocurile mele se aud ca o bataie a ciocanului,  pe treptele din marmura neagra. 
La intrare,  usa imi este deschisa de un alt domn imbracat la costum.  Nu ii vad chipul deoarece este intors cu spatele. 
Il privesc putin si brusc se intoarce. 

-Louis!?  intreb socata.  Ce cauta el aici? 
-Alex Morgan?  Chiar tu esti?  zambeste si incearca sa ma ia in brate. Eu ma feresc si il privesc incruntata. 

-Nici sa nu indrasnesti sa ma atingi!  ii slun revoltata. 
-Asculta,  nu am vru--....
-Mai scuteste-ma de scuzele tale penibile!  Din vina ta,  viata mea s-a schimbat radical,  iar acum in loc sa fac ceea ce imi place,  fac ceea ce e nevoie sa traiesc! 

-Imi pare rau,  a fostbun gest incontrolabil atunci si eram doar fericit si...
-Mai taci Tomlinson!  Nu vreau sa mai aud ceva de ziua aia... ziua aia mi-a distrus viata si iti multumesc!  ii spun sarcastica si enervata.  Si ce cauti tu aici? 

-Am 24 de ani . Nu am luat ultima proba pentru cei sase ai viitorului , asa ca tata m-a dat pe avocatura . Acum sunt angajat aici la PMI ! raspunde si zambeste .

-Mda...foarte bine . Am treaba ! La revedere Tomlinson ...
Vroiam sa ii spun cateva vorbe deocheate , dar m-am abtinut cat de mult am putut . Am plecat direct catre lift fara sa mai privesc in urma.
M-am salutat cu ativa angajati si am plecat catre biroul meu. Acum mi-am adus aminte ca ar fi trebuit sa imi iau si laptopul la mine , la birou il am doar pe cel al companiei.