Nu am apucat să adorm bine că în mintea mea un vis şi.a făcut loc prin gândurile mele.
Era o pădure întunecată...în jur era ceaţă. Eram doar eu, frică? Nu îmi era frică...deși tremuram, dar de frig...
Am auzit o crenguţă rupânduse şi un corb şi.a luat zborul.
Totul devenea straniu şi ciudat... deodată, doi copaci care ar trebui să stea nemişcaţi, s.au dat într.o parte, iar apoi o cărare sobră apăru. Eu nu vroiam să intru acolo, dar nu îmi controlam corpul, picioarele mele se îndreptau în direcția greşită, o haideţi nu mă lăsaţi la nevoie!!!
Auzeam şoapte reci şi înfiorătoare...
-Alex...vinooo....te aşteptăm...
-Trebuie...să vezi!
-Trebuie să...-Să ce!? Îmi spuneţi?
-Vinooo...vinooo...Acum picioarele mele, mi.le puteam controla, ce se petrece şi unde vor să merg?
-Vinooo....
-Vin vin! Dar unde mai exact?
-Vinooo...după asta!-Ouuu, ce drăguţ, ce este?
Mbine, nu.mi răspunde ...în faţă mi.a apărut o luminiţă roşie, sclipea... mă atrăgea... oare pot să pun mâna?
-Nu pune mâna...vei...pieri...doar cu o....atingere...
-Mbine...
Am mers şi am mers, iar apoi cărarea a devenit un drum pavat cu pietre. În faţă era un conac mare, splendidă , dar parcă aş fi în trecut?
-Şi ce ai vrea să văd eu aici? E doar o casă? Sunt în trecut?
-1466 , vechea casă Styles... provine din strămoşi! Aici zi de zi, chiar şi acum în 2015 , creaturile nopţii...însetate de sânge...-Mamă, oare ce? Un amărât de raton???
-Hai să vezi mai de aproape... poate cunoşti pe cineva.Pe cine aş putea cunoaşte? Dăă, anul 1466 , iar acum 2015 ...eu zic că este o distanţă supeeer mare în pana mea...
-Uite, o să te duc în conac pentru a cunoaşte membrii familiei!
-Stai, ei mă pot vedea?
-Nu, dar dacă ar faceo, ai fi deja istorie că tot suntem în istorie...-Eşti cam glumeț pentru un spirit din mintea mea...
-Bine zis...mintea ta! Acum hai să intrăm...acum suntem în holul din conac... un hol care duce la toate camerele de jos, hai să mergem în mansardă ... totul frumos ştiu. Acum priveşte deasupra şemineului, este o fotografie mare... poţi observa o familie, dar unul din membri are chipul ascuns, de ce? de mine... şi oare şti de ce este un tablou pictat şi nu o fotografie foarte veche? vei afla...-Spirit, mai uşor pls!!!
-Nu avem timp, urcăm sus la etaj... acolo vei avea mai multe răspunsuri...legate de tot...-Mbinee...
-Observi acea uşă mare, albă cu modele rare? Da ! Acum tu vei intra pe ea...-Stai, ce?
Se pare că mă aflam într.o cameră mare şi întunecată, draperi negre, lenjerie de pat roşie, covor grena mare... şemineu, lumânări şi cărţi multe....este o admosferă romantică...
-Nu, nu este romantic, acum va intra o persoană în această cameră....3,2, şi uite.l...
Chiar era o persoană înaltă, cu părul vâlvoi şi un costum de epocă sau ceva gen... dar în braţe ţinea o persoană, o fată... oare a păţit ceva?
-Încă nu are nimic, dar încă !
-Hellow, lasă.mi mintea în.pace, ok?
-Priveşte...-Stai, ce!? Harry? Harry!? Nu cred, ce minte am şi eu, mai bine mă ciupesc să mă trezesc. Hai hai hai!!!
-Te răneşti singură, încetează şi benoclează ochii acolo!
Mă uitam la Harry cum o ținea în brațe, era leşinată... a aşezato pe canapeaua de catifea şi apoi o privea... s.a lăsat în jos şi cum? Sânge?
-Doar uita.te şi taci!
-Dar asta e o minciună de vis, ce porcărie!
Eu m.am apropiat de Harry, vroiam să văd ce face...o pupa pe gât, dar curgea sânge...Harry şi.a ridicat capul şi... şi gura era plină de sângele fetei... ochii erau de zmarald, era un monstru!
-Trebuie să plecăm!
-Dar dar...a făcut... ce? Cum? Hă?
-Să ai o viață frumoasă Alex...-Harry!!!!!
-Alex, uşor ai avut un vis urât!
-Da, da, aşa e...
-Haide povesteşte.mi!
-Ok...
Am început să îi spun tot ce am văzut, Harry era derutat şi speriat... când am ajuns la partea cu sânge a început să râdă...WTF, adică eu îi povesteam şi el ce?
-Hai vino.n coace...ăsta a fost mai de grabă un coşmar decât un vis!
Harry m.a luat în brațe şi m.a strâns...
CITEȘTI
Bad Intentions †
Fanfiction-Nu iti este teama? -Teama? De ce anume? -Teama ca totul o sa se termine brusc fara ca noi sa stim?... Adica, daca nu se va mai intampla nimic palpitant de acum in vietile noastre? Daca totul o sa fie normal? Eu...eu nu vreau sa scap de acest per...