Capitolul3. De ce ? †

2.9K 120 5
                                    

Ieşind pe uşă l.am zărit pe Herry aşteptându.mă...

Era aşa de chipeş.. chiar şi el era înbrăcat sport... adică tricou lejer, blugi negri, teneşi şi părul vâlvoi.... era aşa de... superb, atât vă zic!!!

Hââm, nu ştiam că are maşină, dacă văd eu bine cred că este un.....un Jaguar negru, o maşină elegantă şi foarte scumpă.

- Alex, nu uita de ce ti.am zis.!

- Da Olivia, mersi pentru tot, te iubesc!

- Oh şi eu prințeso...

Fără să mai zăbovesc atâta, m.am îndreptat către Herry. Uh, parcă mă cuprinde un fior...

- Ia te uită ce.mi vad ochii, arăţi super Morgan.!

- Mersi şi tu eşti super... frumos.... frumos am vrut să spun... haha!! Oh no, ce moment penibil, Olivia mă avertizase...

Herry zâmbise la spusele mele...

- Hai să începem seara noastră... Herry mi.a deschis uşa, ce gentil.

- Unde mergem? Eram destul de curioasă

- Mă gândeam să facem o plimbare prin Center Parck... iar apoi mergem la Mecc şi după vedem noi...

- Îmi place... chiar îmi plăcea idea

- Mă bucur! Iar a apărut zâmbetul lui fermecător...

Stop stop... de când vorbesc eu aşa, parcă eram mai dură, ce s.a întâmplat cu mine? Oare e posibil..... neah..

În parc este aşa de linişte... prin jur nu sunt decât câțiva oameni liniştiți... aş putea spune cuiva să dea liniştea mai tare? ... îmi e frică să spun ceva...

- Povesteşte.mi despre tine.! Se pare că Herry a început discuţia...

- De ce? O Doamne, ce întrebare stupidă, cum de ce? Normal că băiatul vrea să mă cunoască, haide Alex poţi mai mult!

Herry a schițat un zâmbet mic pe față...

- Scuze, sunt puţin emoţionată... ba nu mi.e frig, brâââ !!! ştiu ştiu, iar am făcuto...

Harry şi.a dat jacheta jos şi mi.a puso mie pe umeri, asta a fost surprinzător de plăcut....

- Acum îți mai e frig? Iar zâmbet... 

- Nu, mersi... dar acum îţi este ție frig...

- Oh nu, stai calmă... deci îmi povesteşti despte tine?

Am tras aer în mine, mi.am făcut curaj şi am vorbit.

- Sigur.... când eram mai mică am locuit în Chicago, de fapt am fost mai tot timpul pe drumuri, mama găsea de lucru în alte părți şi na....de tata nu ştiu nimic. Acum ne.am mutat aici, chiar îmi place, acum.... sunt o persoană care vrea libertate, care face ce vrea, nu sunt prea romantica, fustele nu.s de mine, nu.mi place să mă machiez... muzica esfe ca un.medicament pentru mine şi ador să citesc... gata..

Harry părea fascinat de viața mea şi de mine, în timp ce povesteam mă privea atend cu ochii lui sclipitori...

- Ai avut o viaţă plină se pare...

- Aşa se pare... amândoi zâmbeam.

Ne.am aşezat pe o bancă şi stăteam amândoi tăcuți...

- Îmi placi foarte mult...

Am tresărit la spusele lui, parcă urechile mele au auzit acele cuvinte ca pe o melodie...

Bad Intentions †Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum