Capitolul 16. Ai promis! †

2K 83 12
                                    

Am ajuns acasă la mine. Şi brusc, toți şi.au schimbat expresia feței.

Erau reci şi nepăsători...

-Gaşcă, ce s.a întâmplat? Eram curioasă ce au păți. Fraților ziua mea a fost acum câteva ore, ştiu că sunteți obosiţi oarecum, dar chiar aşa de distanți față de mine? Ce s.a întâmplat?

Eu eram toată zâmbet şi admosferă veselă, iar ei erau 'strică chef'... parcă mă umpleau de întuneric şi mister...

- Am primit un telefon...Harry a început să vorbească....era de la tata! Este la spital cu mama Oliviei... situaţia era mai clară acum, dar la spital? Ştiu şi eu... dacă mama ei este vampir , nu ar fi un risc să se expună aşa ducânduse la spital? Frate acum gândesc mult mai limpede.

Sigur îmi ascund ceva, şi ştiu că nu.i legat de ziua mea. Inima mea are dubii în unele chestii.

Le.am oferit o privire tăioasă, plină de dezamăgire.

-Da, Alex! Nu este nimic grav, se face bine repedeee! Olivia avea glasul subţiat. Minţea.

L.am privit pe Zayn. Îşi muşca buza de jos de parcă are ceva de spus, dar nu poate. Harry şi Olivia îl priveau, şi parcă din acele privir i.ar fi spus sa taca din gura.

-Ok! Harry, tu rămai cu mine, iar Olivia si Zayn se duc la spital, nu? Mi.am pus mainile in san si ii priveam cum se panicase putin si nu stiau ce sa imi spuna.

-Sigur iubito! Hai să mergem sus noi, voi mergeți la spital!

-Da da, chiar acum plecăm! Chiar nu ştiu să mintă.

Harry mi.a pus o mână pe spate şi m.a condus până în cameră.

M.am aşezat pe pat şi unt oftat lung mi.a părăsit sufletul.

Stăteam cu privirea în jos, iar pe față aveam un zâmbet şters.

L.am zărit pe Harry la uşă cum îmi aducea teancurile de cadouri.

Se pare că trebuie să le deschid.

Măcar puţină bucurie dacă în jur este minciună.

Sunt aşa de pesimistă...

-Uite câte cadouri iubito! Când îl aud spunându.mi iubito un soare răsare în inima mea şi afişez un zâmbet larg ce mă face să gândesc că viaţa nu este doar în negru.

Îl priveam pe Harry cum mi.a întins cadoul de la Zayn şi Olivia... o cutiuţă cubică roşie cu o fundiță de catifea la fel.

Am luato în ambele mâini şi o priveam cu plăcere.

Am pus o mână pe ea şi am desfăcut fundiţa, am deschiso şi înăuntru am văzut un lănţişor de aur, cu un pandantiv mic şi rotund, pe el avea o inscripție. Scria numele meu cu nişte litere subțirele şi elegante...mai avea ceva scris pe cealaltă parte, scria Believe, un cuvânt cu de neprețuit.

L.am luat din cutiuță şi mi.lam pus la gât, dar pe partea unde scria Believe, adică ar fi fost ciudat să.l port pe partea cu numele, e ca şi când ar fi o zgardă .

Erau foarte multe cadouri şi felicitări... să vă spun sincer, m.am uitat la toate cu drag, toate aveau valoare sentimentală.

Am primit o cutiuţă muzicală , iar în mijlocul ei se afla o prințesă balerină, m.a fermecat.

Avea o melodie deosebită.

Am primit o carte, Încredere, este ceva de psihologie, e foarte tare. Am să o citesc.

Bad Intentions †Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum