Iata si capitolul 36 ... sper ca e destul de bun.
Mi-am pierdut putin increderea in mine...nu mi-au venit idei extraordinare .
Dar am stat doua nopti treaza ca sa notez niste idei si viziuni pe care le-am visat noaptea.Lectura placuta. :)
Dupa cum vedeti, eu si Harry ne-am imp cat...eu tot simt un fel de frica, imi e frica ca intr-o noapte, ii vor venii acele puteri de nestapanit si...si eu voi putea muri, stiti ce zic , nu?
Mai vad si o bucurie in ochii sai . De fiecare data cand ii privesc, plec intr-o lume plina de fericire, bucurie si.... iubire. Asta e ceea ce as vrea sa traiesc cu el. Oare exista Rai, in Iad?
Daca as sti asta, probabil ca mi-ar fi mai usor sa-mi traiesc viata.
Viata mea a devenit asa de monotona si de ne mai trait...stiti ca sentimentele mele au inceput sa scada pentru....Harry? . Asta m-a doare cel mai tare, ca-l voi pierde si nu-l voi mai putea recupera, in veci.
De ce atunci cand simti cu adevarat ca traiesti, ca esti iubit si iubesti si ai in sfarsit un rost de a trai...de ce atunci cineva iti taie aripile pe care cineva s-a chinuit sa ti-le cladeasca? De ce nu merit sa fiu fericita?
Sunt asa de multe intrebari cu care v-as putea umple mintea, dar o sa e mentionez alta data.
Am stat cu Harry afara, pe scari ceva vreme...ne-am spus parerile de rau si ofurile ce le-am suportat in aceste doua saptamani in care nu am scos nici un cuvant.
Ptobabil ati crede ca am trecut deja peste acea fapta gresita a lui, sau peste copilul pierdut. In mare parte da, dar acum simt...simt ca ceva din mine nu mai e.
Am incercat sa trec este, dar e destul de dificil...am avut zeci de cosmaruri care deveneau mai intense.... il vedeam mereu pe Harry stand cu spatele la mine... mereu il tot scuturam si ii tot tipam sa vorbeasca cu mine, dar el nu avea nici o teactie. Statea mereu pe un scaun, cu alcool langa el... asta am visat de cateva ori, mai apoi m-am visat pe mine, pe un pat de spital, tipam. Nu stiu de ce , dar tipam , eram transpirata si in jurul meu se tot invarteau niste asistente,abia cand m-am trezit mi-am dat seama ce am visat.
La urma a fost cel mai ftumos cosmar posibil.
Eram doar eu si Harry , pe o plaja...casa noastra se afla acolo...nu mi-a venit sa cred ce am vazut atuncu...
M-am asezat pe canapea si am strigat pe cineva, "Brooke', dintr-o camera a aparut o fetita cu par saten, matasos si ondulat... ochii ei imi aduceau aminte de el , Harry. Fetita ii semana leit, chiar si in gesturi... mi-a spus mami , si doar cand gandul imi zboara la asta in inima mea se umple de bucurie... sa te strige cineva 'mami e o bucurie enorma.
'Mami, pot sa ma joc cu Harry? ' , nu am priceput de ce nu i-a zis tati si i-a zis Harry... adica era si logic ca Harry r fi tatal ei...aceiasi ochi, acelasi caracter si acel botic pe care il pune si el. Sunt niate semne de intrebare aici?
-Iubito, vrei ciocolata calda? Ii aud vocea calda si ies brusc din gandurile mele. Imi rasucesc privirea catre el, sta in tocul usii si m-a priveste cu drag. Ii ofer un mic zambet si scutur usor capul aprobator.
Se departeaza de usa incet si nu-l mai vad.
Privesc afara, nu sunt raze de soare, doar nori negri si inspamantatori.
Azi nu am chef sa fac nimic, vreau doar sa lenevesc in pat si sa las grijile de-o parte macar azi.
Hmmm, oare ce fac ceilalti? P rc .spune-am ca nu fac nimic, dar stiti, sunt cam plictisita.
CITEȘTI
Bad Intentions †
Fanfiction-Nu iti este teama? -Teama? De ce anume? -Teama ca totul o sa se termine brusc fara ca noi sa stim?... Adica, daca nu se va mai intampla nimic palpitant de acum in vietile noastre? Daca totul o sa fie normal? Eu...eu nu vreau sa scap de acest per...