My Supernova

10

Următoarea zi mă simt cu mult mai bine, mi-a trecut și febra, dar încă nu sunt în totalitate vindecată.

Primele două cursuri trec repede. Îmi place locul acesta. Colegii și profesorii sunt minunați. Este exact cum îmi imaginam. Mă îndrept spre laboratorul de chimie unde vom face ca de obicei instructajul. L-am auzit de atâtea ori că știu deja pe de rost discursul.

Ca de obicei mă așez în a doua bancă. Îmi place să stau în față, dar nici nu vreau să fiu chiar prima. Încetul cu încetul cu toții își fac apariția. Mai rămân câteva locuri neocupate, dintre care unul e lângă mine. Păcat. Nu știu încă colegii mei că e materia la care mă pricep cel mai bine. Când intră profesoara se așterne o mare liniște. Ea are o vârstă medie după cum se observă din trăsăturile fizice. E micuță de statură. Pare așa firavă. Deja știu că mă voi înțelege foarte bine cu ea.

– Bună ziua! Anul acesta eu vă voi preda chimia. Sunt profesoara Dobre. Acum aș vrea să îi rog pe studenții din programul de mentoring să se așeze cu partenerii lor la aceeași bancă. De azi în colo la orice curs vă aflați, colegii voștri de bancă vor fi ei. Fără excepții.

Mulți își schimbă locurile, iar eu mă bucur că nu trebuie să o fac. Dacă mă gândesc mai bine nici nu știu dacă avem eu și Hero cursuri comune. Nici nu știu la ce cursuri participă. Oare el știe? Sigur că da. Dacă are un agent ce îi raportează toate detaliile despre mine, sigur acest lucru minor îl știe. În timp ce stau și meditez cineva intră în clasă.

– Bună ziua, doamna profesoară. Mă scuzați că am întârziat. Am avut de rezolvat ceva la secretariat.

– Haide intră și ocupă loc.

Mă gândeam eu că nu pot să scap de el. De ce exact la acest curs a trebuit să își bage nasul. Sper că nu voi începe să urăsc chimia din cauza lui Hero. Se uită atent prin încăpere. Mă fac mică în bancă, mai să nu mă bag sub ea. Dar tot mă vede. Are acel rânjet malefic tipărit pe față. O să fie o oră lungă.

Se așază pe scaunul de lângă mine, dar nu înainte de a-l lipi de al meu. Se face comod și își așază unul dintre brațe pe spătarul scaunului meu. Încerc să nu îl bag de seamă. El observă acest lucru și începe să îmi deseneze mici cerculețe pe ceafă. La simțul lor mi se face pielea de găină. Îi iau mâna de pe spătar și i-o pun la el pe picior. Mă întorc cu fața la el, nu înainte de a începe să înjur în gând, și mă încrunt.

– Încetează! Încerc să fiu atentă. De ce ai venit aici?

– Mă plictiseam.

– Of! Nu ai putut să discuți cu secretara toată ora?

Își atinge buza inferioară cu vârful limbii ca să-și ascundă un mic zâmbet.

– De fapt, nu am fost la secretară. Am fost să văd o fată de la cămin.

– Uau! Deci arogantul pervers este și mincinos pe de-asupra, îi șoptesc eu printre dinți.

– Să știi că abia am așteptat să o văd cum stă în pat și urlă la mine din toți plămânii.

Okey. Îmi simt fața cum se încălzește. Nu suport să mai aud niciun cuvânt!

– Îmi permiteți să merg la baie? o întreb pe doamna Dobre.

Îmi face semn din cap că da și își continuă lecția despre cum se ține o eprubetă.

Ies din sală și mă îndrept spre baie cât de repede pot. Trebuie să mă dau cu apă pe față. Simt cum mi se face rău. Când ajung în fața băii, din capătul holului se deschide o ușă. Mă uit să văd cine e și bineînțeles că nu poate fi altul decât Hero. Intru repede în baie. Acum sunt la adăpost. Aici nu poate intra. Mă uit în oglindă și încă se vede că sunt palidă de la răceală. Mă spăl pe față și când îmi ridic privirea în oglindă se reflectă o pereche de ochi verzi.