My Supernova

60

- În orice secundă Dan o să intre cu Hero pe ușă. Fiți pe fază! se aud vocile de după ușă.

Eu stau ascunsă într-o încăpere micuță de doi pe doi metri. Cei care au claustrofobie ar fi mai bine să evite locul acesta. Noroc că mie nu-mi pasă de încăperile înguste. Se aud dintr-o dată urale cu ,,La mulți ani!". Acul ceasului îmi arată că e unsprezece. Va fi o oră lungă și plictisitoare. Încerc să mă pun într-o poziție cât mai comodă pe canapeaua mică din camera asta minusculă. Corpul meu încă mai resimte acțiunile de dimineață, iar cel mai ciudat lucru e că nu mă deranjează deloc, nu fizic, ci psihic vorbind. Minutele trec foarte greu, așa că îmi scot telefonul și intru pe Netflix. Aleg un film la întâmplare și mă concentrez pe el, ca să nu fiu nevoită să verific ceasul din cinci în cinci minute.

Când îmi pierd interesul, constat că au mai rămas mai puțin de zece minute până la miezul nopții. În curând vine tortul și îmi voi face și eu apariția. Ușa se deschide încet și mă liniștesc când o văd pe Andy și nu pe oricine altcineva.

- Cum e petrecere? Se distrează lumea?

Se uită la mine sceptică.

- Prin lumea, vrei de fapt să zici Hero?

- Nu, încerc să mă scot, dar dacă ai pomenit poți să și continui.

- Încearcă să evite cât mai multă lume, cu putință. Acum joacă de ceva vreme biliard cu câțiva băieți. În pauze l-am văzut cum tot își verifica telefonul și se uita la el încontinuu.

Oare așteaptă să-i scriu sau să-l contactez în vreun fel? Sau... oh! Sunt aproape sigură că se uita la telefon pentru imaginea de pe fundal. După ce ies de aici, trebuie să-l fac să schimbe poza aceea.

- Noi avem totul pregătit. Ești gata? își bagă Briana capul prin crăpătura ușii.

- Acum venim, o asigur eu.

- Mai am ceva să-ți spun, mă oprește Andy din mers. Pentru că azi n-ai venit la cursuri, n-ai de unde știi că plecarea lui Vivien și al lui Marco e complet adevărată. Azi s-a transferat o nouă studentă în locul unuia dintre ei. Nu știu prea multe despre ea, dar totul a mers bine până la urmă. Nu o să mai văd fața aia de viperă niciodată.

Mă apucă râsul când aud cu câtă mândrie rostește ultimele cuvinte. Ieșim tiptil din cămăruță și ne strecurăm printre ceilalți. Supernova este deja în mijlocul încăperii acoperit la ochi. Muzica se oprește și-l aud pe DJ vorbind în microfon.

- Înainte ca să aducem tortul, vom juca un joc. De unde vin eu, jocul acesta e o tradiție, așa că nu-l putem rata. Rog toți băieții să se retragă pe margine. Acum vin instrucțiunile pentru domnițe. Sărbătoritul nostru împlinește douăzeci de ani, deci am nevoie de douăzeci de fete dornice să participe.

Rămân pe loc, dar Andy mă înghiontește de la spate.

- Acesta e momentul în care îți faci tu apariția, mă anunță.

- Ce? Nu așa ne-am înțeles, spun revoltată.

- Știu. Și nu ți-am spus pentru că nu ai mai fi venit dacă aflai despre joc. Nu-i mare lucru. Faci exact ce-ți se va spune în microfon, iar partea complicată îi revine lui Hero.

Dan organizează șirul de fete. Când mă vede lângă el, mă ia de umeri și mă așează în locul alteia, care după mers, era destul de amețită. În spatele meu au mai rămas două fete, iar celelalte au fost rugate să plece. În timpul acesta Supernova e pe un scaun legat la ochi cu o eșarfă.

- Doresc liniște din partea fetelor din șir. Hero nu trebuie să știe ce fete sunt acolo. Amicul meu Dan, îl va ajuta să se deplaseze până la ele. Domnișoarelor, întindeți-vă mâinile înainte, iar sărbătoritul va alege una dintre voi pe care ori o va săruta ori o va lua la dans. După dorința lui.