My Supernova

41

O durere înțepătoare la nivelul capului mă ridică din pat, dar ceva greu mă ține pe loc. Hero mă ține strâns la piepul lui ca pe un ursuleț de pluș. După respirațiile regulate îmi dau seama că încă doarme. Încet, îmi schimb poziția pe spate. Chipul lui e atât de liniștit. Îmi bag mâna în părul său și încep să-l mângâi. Surâsul de pe buzele sale îl trădează, dându-mi seama că el nu dormea încă de la început.

- Nu m-ai lăsat intenționat să mă ridic mai înainte? rup tăcerea.

- Încă nu m-am trezit complet.

- Mie mi se pare că ai făcut-o dacă poți să vobești.

- Și somnambulii vorbesc.

- Dar tu nu ești somnambul. Tu ești treaz.

- Adevărat. Își ridică privirea spre mine. Bună dimineața! Cum te simți?

- Mă doare capul, dar în rest sunt bine.

- Îți va trece cu un ibuprofen. Vrei să îți aduc? se oferă el.

- Mersi, dar pot să merg și eu. Acum îmi poți da drumul?

- Sigur, dar înainte să ieși pe ușă, mai bine te-ai spăla pe față. Ți-a mai rămas puțină înghețată în jurul buzelor.

- Imposibil. M-am uitat ieri de două ori la fața mea înainte să ies din baie.

Sare pe mine, imobilizându-mă sub corpul său atletic. Își înfinge genunchii în oasele bazinului meu și mâinile mi le poziționează deasupra capului. Mă incântă cu zâmbetul lui molipsitor.

- Asta înseamnă că îți amintești totul. Îmi convine asta.

Mie sincer nu. M-am dat de gol. Nu am vrut să știe că îmi amintesc. Ar fi fost mai ușor în felul acesta.

- Știi, îmi place de tine beată. Ești mai înțelegătoare și sensibilă. Niciodată nu ți-ai deschis așa sufletul față de mine cum ai făcut-o seara trecută. Vreau să văd latura aceea și când ești trează.

Stă atât de aproape de mine încât nu-i mai găsesc cuvintele. Au rămas blocate în gât, neputincioasă să le rostesc. Se apleacă cu buzele peste fruntea mea și ca în fiecare seară, începe să construiască un șir de sărutări de-a lungul feței mele. M-am înmuiat sub atingerile sale și îl las să facă ce dorește cu corpul meu. Sunt extrem de dezamăgită când sare din nou peste buzele mele și îmi lasă ultima sărutare pe bărbie. Credeam măcar că de data asta o va face.

- De ce mereu sari peste buzele mele? întreb fără să gândesc.

- Din câte îmi dau seama, nu sunt singurul care se preface că doarme. Nu-i așa?

- Nu schimba subiectul.

Se uită serios la mine.

- Chiar nu-ți amintești?

- Ce?

- Trebuie să-ți dai seama singură, e o altă cerere de la mine. Și nici dacă te vei da bătută, tot n-am să îți spun.

- Nu e corect. Măcar un indiciu?

- Primele zile ale tale ca fiind Princess. Să fiu mai precis, ziua de după petrecerea unde l-ai pocnit pe tipul ăla.

Se referă la Lucas. Îmi amintesc și ziua de după. Aveam o durere îngrozitoare la mână. Reproduc totul în mintea mea. Mă trezisem în camera lui Hero cu tricoul lui pe mine. M-a condus în camera sa de lucru unde am rămas impresionată de teacul de cărți din bibliotecă. Atunci a aflat de tatuajul meu în formă de inimă și apoi mi-a gătit un mic dejun excepțional. Lipsește ceva din povestea mea? Nu cred. Dacă era ceva important sigur nu-l puteam uita.