My Supernova

22

După ce ies din baie mă îndrept spre bucătărie, unde mă așteaptă o grămadă de lichide colorate pe care să le dau gata. În drum spre ele, un braț se înfășoară în jurul meu și mă oprește din mers.

– Ai chef să dansezi? îmi spune la ureche.

Mă uit la mâinile din jurul taliei mele și stau puțin pe gânduri. Sunt puțin supărată pe el, dar dacă îl refuz voi regreta acest lucru.

– Am crezut că nu mai întrebi.

Își împletește degetele cu ale mele și mă trage pe ring. Dansăm împreună pe melodia ritmată, dar el nu se uită la mine, ci peste umărul meu. Încerc să îi distrag atenția și poate mai aflu din misterul cuvintelor lui Vivien.

– Și, Marco, pe unde ai fost? Nu te-am prea văzut la petrecere.

Face ochii mari, apoi îmi zâmbește. În sfârșit i-am acaparat atenția.

– Am stat afară cu băieții. Am crezut că știai.

Ridic din sprâncene la auzul explicației sale.

– De unde să știu unde te duci, dacă nici nu îmi zici?

– Ai dreptate. Îmi cer scuze.

Se apropie de mine, iar eu îmi așez mâinile pe după gâtul său. Mă sărută lung și lent. Am așteptat acest sărut de la începutul zilei. E liniștitor și dulce. Te face să devii dependentă de el. Când se desprinde se uită din nou peste umărul meu. Deja mă enervează. Mă uit spre canapele, unde o zăresc pe Vivien cu niște tipi. Eram sută la sută sigură că la ea se holbează. Dacă nu e Vivien atunci la cine se tot uită? Ca să nu își dea seama, îl prind de mână și fac o piruetă. Mă învârt încet ca să pot cerceta zona. Singura persoană care are privirea ațintită asupra noastră e Hero. Și-a dat seama că l-am văzut, dar nu își mută privirea. Ajung înapoi cu fața spre iubitul meu și mă lipesc de el. Îmi trec mâna prin părul lui lung buclat ca să-l aranjez. Îmi lipesc fruntea de a sa și continuăm să dansăm.

– Hai să plecăm de aici. La etaj sunt câteva camere libere, îmi propune Marco.

Mi se taie respirația pentru câteva secunde. Nu mă așteptam la acest lucru din partea sa. Până acum n-a adus vorba despre asta. Nu sunt pregătită, mai ales azi. Trebuie să-i pun capăt acum. Îmi pun palmele pe umerii lui și mă depărtez de el.

– Îmi pare rău, Marco, dar trebuie să te refuz. Nu sunt pregătită. Ar trebui să văd ce face prietena mea.

Nu apucă să-mi răspundă. Plec val vârtej de lângă el și îl las singur între ceilalți petrecăreți. Andy stă împreună cu Kai pe canapele. Mă alătur lor, dar nu intru în discuție cu ei. Vreau ca ziua să se termine odată. Îl zăresc pe Marco căutându-mă prin mulțime. Mă fac mică și mă ascund după Andy. Ea își dă seama ce fac, dar nu are curajul să mă întrebe mai multe. Ca norocul aici e mai întunecos și nu mă vede. Iese afară, apoi după câteva minute Vivien iese și ea. Dacă era o zi obișnuită mergeam să văd dacă sunt împreună și vorbesc din nou, dar acum nu vreau să aflu. Vreau să cred că nu am auzit eu bine și că Vivien nu vorbea cu adevăratelea cu Marco al meu. Dacă mă gândesc mai bine, nu are cum să fie singura persoană cu acel nume de aici. Există foarte multe persoane cu nume de Marco pe lumea asta. Mă simt puțin prost că m-am gândit la el din prima. Mă iubește și știu că nu ar face nimic ca să mă rănească.

Prietena mea îmi povestește tot felul de lucruri și comentează ținutele fiecărei persoane din aria noastră vizuală ca să îmi mai distragă atenția. Începe melodia "Someone you loved" al lui Lewis Capaldi, care e totodată preferata lui Andy.

– Ce-mi place piesa asta, ne spune ea.

În următoarea secundă, Kai îi întinde mâna și o invită la dans. Îmi dau seama că vrea să refuze, doar ca să nu mă lase singură.