My Supernova

43

Ne războim mai rău ca în Al Doilea Război Mondial pentru filmul pe care îl vom viziona. Noi fetele vrem o dramă romantică, iar băieții susțin că acele filme sunt plictisitoare și că cel mai potrivit ar fi ceva cu acțiune sau și mai bine, horror. Nu reușim nicicum să ajungem la un numitor comun, până când Briana vine cu o idee.

- Ce ar fi dacă băieții ne vor lăsa să stăm pe noi fetele pe canapelele pufoase și ne vor pregăti popcorn, îi vom lăsa să aleagă filmul în seara aceasta. Ce spuneți?

Din câte pare, toată lumea e încântată de ceea ce a spus. În timp ce băieții merg să pregătească gustările, noi ne alegem locurile. Am ajuns exact unde nu plănuiam. Față în față cu televizorul uriaș care sigur va rula un film de groază. Iar eu urăsc filmele de groază, nu pentru că mă sperie sau ceva de genul, dar nu pot să urmăresc momentele când oricare dintre personaje moare. Până acum tot ce am trăit a fost un film horror, nu mai vreau să văd altele în continuare.

Când suntem toți așezați la locurile noastre, Dylan dă drumul la film. După titlu îmi dau seama că speranța mea cum că poate nu va fi unul horror, dispare. Două cuvinte scrise cu litere mari îmi apar în față ,,APE UCIGAȘE".

Totul decurge bine până când rechinii încep să omoare primii oameni. Iau perna din spatele meu și încep să o strâng în brațe. Fără să se uite spre mine, Andy îmi ia mâna într-a ei.

- Vrei să mergem de aici? îmi șoptește.

Îi fac semn că e OK. Îmi place filmul. În afară de momentele în care cineva e ucis. Iar rechinii aceia nu se abțin deloc. Băieții ovaționează de fiecare dată la acele momente.

Pe la jumătatea filmului îmi termin porția de popcorn. Bolul gol din mâinile mele nu-mi mai poate distrage atenția de la scenele urâte. Acum chiar că trebuie să stau cu ochii pe ecran. După foarte puțin timp, din spatele meu, o mână îmi fură bolul și pleacă cu el spre bucătărie. Chiar și pe întuneric și cu spatele întors spre mine, mi-am dat seama că era Hero.

- Te tot urmărea, șoptește Andy din nou.

- Hm? îmi întorc privirea spre ea.

- Câteodată, când te aud, îmi vine să dau cu capul de pereți. Se uita la tine să vadă dacă îți place și dacă te simți bine.

- N-ai de unde să știi asta.

- Ești imposibilă, comentează.

Când Supernova se întoarce, ea își mută atenția asupra filmului fără să mai spună nimic. Urmăresc umbra lui până când ajunge în fața mea și se pune pe jos. Ridic mâinile în aer și dau din cap. Ce vrea să facă?

- Ce? Se vede mai bine de aici, mă lămurește.

Așează bolul acum umplut în poalele mele, luat mai înainte de la mine gol, apoi se proptește cu spatele de canapea. Drăguț din partea lui că s-a gândit să-mi aducă o altă porție. Chiar dacă stomacul meu e plin nu mă opresc din mâncat.

Picioarele încep să-mi amorțească de la cum stau așezată pe ele. Mă foiesc încercând să caut o altă poziție mai comfortabilă, dar nu reușesc. Principala cauză e Hero. S-a pus în locul acela și nu pot să-mi întind picioarele. Cred că a simțit că m-am tot mișcat deoarece își lasă capul pe spate până atinge canapeaua. Se uită în ochii mei. Îmi prinde gleznele și le trage până când tălpile mele ajung pe coapsele lui. E ciudat să facă asta în preajma atâtora. Încerc să mi le retrag înapoi, dar el nu mă lasă să-mi iau picioarele de pe umerii săi. Din nou își lasă capul pe spate și de data asta îmi zâmbește. Deschide gura ca să vorbescă și din frică ca să nu zică ceva stânjenitor, îi îndes un pumn de floricele în gură. Andy se amuză de noi. I se pare mai interesant ce se întâmplă lângă ea decât ce apare la televizor. Îi dau un cot ca să înceteze. Încerc să ignor persoanele de lângă mine și să mă concentrez pe film sau ceea ce a mai rămas din el. N-am mai fost atentă de ceva vreme și am pierdut șirul acțiunii.