My Supernova

89

♡IZABELL

Mângâierile degetelor lui Supernova mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Îmi aranjează câteva șuvițe de păr care mi-au acoperit fața. N-am să mă satur de aceste momente în care primul lucru pe care-l voi zări în fiecare dimineață va fi chipul său atrăgător. Încă nu vreau să mă ridic de aici, așa că îmi îngrop fața în scobitura gâtului său și îl țin strâns lângă mine. Mă îmbrățișează și el la rândul lui, lipindu-și obrazul de creștetul meu. Una dintre palme îi urcă și coboară de-a lungul spatelui și asta mă menține trează. Altfel demult aș fi adormit stând așa peste el.

– Izabell, să nu adormi la loc, mă avertizează pentru că nu-mi poate vedea din această postură fața.

Mă prefac că deja am adormit și nu-i răspund. Îmi cuprinde corpul cu și mai multă forță și mă îmbrățișează mai puternic. Cutia mea toracică este înghesuită între brațele sale forțoase și sunt pe cale să cedez și să-i vorbesc, dar chiar atunci slăbește strânsoarea, până când abia îi mai simt atingerea pe spatele meu. Ca și când n-ar fi fost de ajuns toate aceste lucruri emoționante pe care le-a făcut, începe să se joace cu degetele pe pielea mea desenând tot felul de modele peste coastele mele. Această senzație pe care o am când îmi face aceste gesturi, e preferata mea și știe foarte bine acest lucru. Coboară încetișor, iar când ajunge aproape de abdomen mă mai strigă o dată.

– Iubito, ar fi cazul să te trezești.

Tot nu-l bag de seamă, dar din câte văd nici el nu se dă bătut și insistă. Buricul degetelor sale se opresc pe lateralul abdomenului și dintr-o dată încep să mă gâdile. Mă ia prin surprindere și încep să strig și mă zbat ca să mă desprind de el. Încercarea mea de a scăpa îi provoacă hohote malefice. Din cauza că nu reușesc să scap nicicum, încerc să fac și eu același lucru precum îmi face Hero mie. Din duelul de gâdilat, nu știu cum, ajungem la o serie de săruturi franțuzești. Aceste activități cu siguranță că m-au trezit din starea aceea mohorâtă. O bătaie puternică în ușă ne oprește din momentul nostru tandru, uitându-ne șocați unul către celălalt când bătăile insistă. Supernova se ridică.

– Rămâi aici, îmi spune în timp ce își culege pantalonii de pe jos. Trebuie să fie ceva important, altfel nu m-ar deranja nimeni fără să anunțe de dinainte.

Se îndreaptă spre ușă și după ce aud că o deschide, mă acopăr cu pătura până la gât. Dacă cumva cineva vrea să intre să nu mă vadă goală pușcă în pat. Oricum știu că Hero n-ar permite să lase pe nimeni aici, cât timp mi-a zis să nu mă mișc de pe locul acesta. Ușa se închide la scurt timp și el ajunge înapoi în dormitorul său.

– Cine a fost? întreb curioasă să aflu cine mi-a distrus dimineața aceasta de poveste.

– Unul din personalul hotelului. Făcea verificările finale. Era la un etaj mai jos și mi-a adus ăsta, îmi aruncă telefonul. A spus că ușa de la camera ta era deschisă. Larg, subliniază el, și telefonul a sunat de câteva ori.

– Dumnezeule! Am uitat complet, îl iau repede în mână și deschid ecranul.

Am patru apeluri nepreluate. Introduc parola, iar când telefonul se deschide, pe ecran îmi apar o mulțime de fotografii. A rămas deschis un fișier de poze. Dar eu n-am umblat la ele din câte îmi amintesc.

– Iubitule, sunt entuziasmată să-l strig în felul acesta, mi-ai umblat cumva în telefon?

Se trântește lângă mine și se uită și el la ecran. Mi-l ia din mână și apasă pe prima poză din folder. Acesta e fișierul în care am salvate toate fotografiile făcute cu el. L-am denumit „☆H" ca nimeni în afara mea să nu știe la ce se referă. Steluța semnifică Supernova, iar H-ul e inițiala numelui lui Hero. În timp ce se uită la ele, un zâmbet îi crește pe buze. A trebuit să se oprească din cauza că primesc iar un apel de la același număr. Trebuie să fie pentru cererea mea de transfer.