My Supernova

34

Cu mâinile tremurânde, îl ajut pe Hero să își pună echipamentul de protecție pentru primul său antrenament de motocross. Din câte văd el e entuziasmat până la cer de ceea ce urmează să facă, în schimb eu mă tem pentru el. Nu îmi doresc să pățească ceva, nici măcar o julitură pe pielea lui imaculată nu ar trebui să capete. Probabil îmi simte oceanul de îngrijorare ce m-a cuprins de când am ajuns aici pentru că încearcă să mă liniștescă.

- Hei. Fii puțin atentă la mine. Îmi ia fața în palme și mi-o fixează asupra ochilor săi. E primul antrenament. N-are cum să se întâmple ceva rău.

Atenția îi este perturbată de ceva sau mai degrabă spus, cineva care se apropie de noi.

- Uite-l. A ajuns. Se îndreaptă spre el și dă mâna cu el. Mă bucur că ai reușit să ajungi.

- Am înțeles. Acum gata cu bun venitul. Să trecem la treabă. Sper că nu mă vei face de rușine precum...

- Nu-i momentul, Al, îi șoptește Hero. Ți-am explicat cum e treaba.

Nu-l pot vedea pe acest domn din cauza lui Hero, dar după vocea răgușită pare să fie învârstă. Undeva pe la 60 de ani poate.

- Bell, el e Alphonse Bishop. Antrenorul meu de motocross.

- Ajunge dacă îmi spui Al, adaugă acesta.

- Bună ziua, mă adresez cât de politicos pot. Încântată de cunoștință.

- Mi-ar plăcea dacă ai renunța la toate aceste formalități. Mă studiază pentru o vreme. Ne-am mai întâlnit undeva? Îmi pari cunoscută. Cum ai zis că te cheamă? Bell...

- Bella Quinn.

- Ah, cred că doar te-am confundat.

Dacă stau să mă gândesc mai bine și mie mi se pare familiar. Dar nu am acum timp să caut în amintirile mele și să aflu de ce acest domn îmi dă o stare de neliniște.

- Al, putem începe, îl anunță Supernova.

După cum spuse și Hero, totul decurge fără probleme. Are avantajul că știe cum funcționează o motocicletă, așa îi este mult mai ușor să se concentreze pe stăpânirea și îmbunătățirea mersului pe aceasta. Există un singur lucru care mă îngrijorează până în oase și nu e vorba de antrenament, ci de această persoană Al. Nu am cum să spun că nu este bun în ceea ce face pentru că ar fi o minciună, dar toate acele indicații și modul lui de predare îmi sunt extrem de cunoscute. Trecând ziua de azi, acum sunt singură că nu îmi este străin omul acesta.

Epuizat, din câte citesc pe chipul lui, Hero stă de vorbă "între patru ochi" cu Al. Sunt foarte curioasă ce îi spune și aș fi tentată să trag cu urechea, dar cred că rămân mai degrabă aici, la locul meu la o distanță de patru-cinci metri de ei. Nu-mi doresc de niciun fel să îl înfuri pe acel domn. Și așa mă înspăimântă fără să facă vreo scenă. Cu acea cârjă de lemn pe care o folosește să se miște și privirea mereu încruntată nu îmi transmite că ar fi prietenos de niciun fel.

Îmi mut privirea de la acesta înapoi la Hero. Starea mea se schimbă instant într-una mai bună. Chiar și când e obosit, chipul lui radiază precum strălucesc stele pe cerul senin dintr-o noapte de vară.

- Te cam holbezi, mă anunță o voce din spatele meu. Data viitoare încearcă măcar să îți ții gura închisă ca să nu-ți intre vreo gâză în ea.

- Dan, te înșeli. În primul rând, nu aveam gura deschisă, iar în al doilea rând, nu mă holbam.

- Aha. Continuă să-ți spui asta. Atunci pe cine ținteai cu privirea aceea pătrunzătoare?