My Supernova

73

☆HERO

În sfârșit am avut timp liber ca să-mi pot termina discursul pe care am să-l zic mâine în fața tuturor. Am să-l recitesc de câteva ori ca să nu fi ratat ceva detaliu important. Dar având în vedere că întinderea acestuia e destul de mare nu cred că e posibil.

Aceasta e prima dimineață în care Ralph nu m-a asaltat cu întrebări despre cum vreau să se desfășoare toată acea prostie de logodnă. A luat foarte în serios cuvintele mele, la fel și evenimentul în sine. Abia aștept să-i văd mutra când o să-și dea seama ce voi face în realitate. Niciunul din familia Ignatz nu va știi în ce punct sensibil voi ataca, până când deja va fi prea târziu și toți cei prezenți de acolo vor afla faptele lor dezagreabile. Nu-mi va fi milă nici măcar o secundă de ei, dar cea de care mă tem că nu va reacționa prea bine și singura de care-mi pasă e Izabell. Chiar dacă fac toate astea pentru ea, cred că va lua totul prea personal și nu îmi va înțelege adevărata intenție. Poate că ar trebui să merg azi pe la cursuri ca să discut cu ea despre ceea ce se întâmplă. N-am să-i pot spune nici măcar un sfert din ceea ce plănuiesc de o săptămână, dar am nevoie de aprobarea ei pentru ceea ce m-a pus tata să fac. Mâine cu siguranță voi încheia toate problemele ei și va reveni la viața normală pe care a avut-o de dinainte să se fi întâmplat accidentul. E timpul ca adevărul ce a fost atât timp ținut în secret să iasă la iveală pentru totdeauna.

Verific ceasul și constat că dacă pornesc acum am să ajung la timp pentru ora de chimie. Fără să-l anunț pe Ralph de plecarea mea, mă îndrept spre garaj. Aveam de gând să-i împrumut mașina, dar m-am răzgândit. Am să iau una din motociclete. Îmi va fi mai ușor și mai rapid ca să ajung în campus.

Sunt primul care intră în sala de curs. N-am ce face altceva decât să aștept ca ceilalți studenți să își facă apariția și cel mai important ca Princess să vină. Lumea începe să se adune, dar ea încă nu a apărut. Nu-i stă în fire să lipsească sau să întârzie. Urmăresc atent fiecare persoană care intră pe ușă, iar ea încă nu a ajuns. Chiar și Eleanor, care habar nu am ce caută la cursul acesta, a venit înaintea ei, iar ea de obicei vine printre ultimele. Izabell, unde ești?

– Nu mă așteptam să vii azi. Parcă spuneai că ai treabă și nu poți veni, stă Eleanor pe locul liber de lângă mine.

Nici n-am observat-o când s-a așezat, atât de disperat eram ca să o caut pe Bell.

– Cred că s-a ivit o mică fereastră în programul meu. Poți pleca acum la locul tău, dau din cap către banca de lângă intrare unde stătea ea până acum.

– Eu vreau să stau aici. Nu te pot lăsa singur și nici pe lângă altă fată. În curând voi fi logodnica ta, așa că e dreptul meu să ocup orice loc de lângă tine.

Îmi vine să o prind de păr și să o trag până la banca ei, dar chiar atunci intră profesoara Dobre și ne roagă să luăm loc și să nu facem gălăgie. Cum m-am ales cu Eleanor drept colegă de bancă? Dar cel mai important, de ce Izabell nu se află încă aici?

♡IZABELL

Pe zi ce trece îmi e din ce în ce mai greu să continui așa. Nu țin minte să fi fost la fel de greu când eram la liceu. Dar atunci aveam un scop pentru care să lupt. Acum nu am sau cel puțin nu mai am. Mâine Supernova se va logodi cu Eleanor și chiar dacă mintea mea repetă că totul va fi bine, inima nu simte la fel. Presupun că după ce totul va fi stabilit între ei, eu va trebui să-i cedez locul de Princess logodnicei lui Hero. Asta cu siguranță nu mă va ajuta. Cel mai probabil va trebui să renunț la facultate. Abia mai pot duce stilul acesta, cursurile de dimineață apoi jobul până seara târziu. N-am să reușesc să fac toate acestea deodată, iar dacă nu o să mai am bani cu ce să-mi plătesc taxele, atunci am să fiu dată afară.