My Supernova

23

Andy mă lasă pe banchetele din spate și se așază în față, lângă Hero. Spre surprinderea mea chiar el conduce. Cei doi mă ignoră în timp ce încerc din răsputeri să fac să dispară senzația deja insuportabilă din tot corpul meu.

– Acum că nu mai e nimeni prin preajmă, povestește-mi de ce erai așa sigură că ea nu e ok.

– Da, în legătură cu asta. Poveste lungă.

– Avem timp. Drumul e destul de lung.

Se uită la mine, iar eu îi fac semn din cap aprobator. Suspină și continuă să vorbească cu Supernova.

– Cred că Bella nu ar avea nimic dacă ți-aș povesti. Îți datorează o explicație după tot ce ai făcut pentru ea în seara asta. Dar te averizez. Nu mai spui nimănui ce vei afla. Doar mama ei și eu știm aceste lucruri.

– Uuu, zici că e o informație strict secretă.

– Nu glumesc. Ține-ți gura! îl amenință Andy.

– Am înțeles! răspunde el ca la armată.

Chiar dacă nu îmi place să aud povestea din ziua cea mai groaznică din viața mea, nu pot nega adevărul. Ascult cu atenție fiecare cuvânt spus de Andy, considerând-o ca fiind o pedeapsă a greșelilor mele din acea zi, 30 Octombrie. Din când în când, îmi mai masez pielea de pe tot corpul, ca să reduc tensiunea provocată de drogul ce mi l-a dat Vivien. Andy începe:

– Ezra Ren, face o pauză, în jurul lui se învârte toată povestea zdruncinătoare a Bellei.

– Am mai auzit undeva numele ăsta, stă Hero pe gânduri.

– Cumva la ceva legat de motocross? întreabă ea.

– Mi-am amintit! E unul dintre cei mai buni concurenți de motocross de până acum. Adică a fost. Un campion înnăscut.

– Ai dreptate. Chiar a fost, spune ea râzând.

– Îl idolatrizam. Am înțeles că a învățat la AS, de aceea m-am înscris aici.

– La fel și Bella. Era tatăl ei.

Urmează un moment de tăcere ce pare veșnic. Hero începe să râdă în hohote.

– Imposibil.

– Îi plăcea să-și țină viața privată. Niciun ziarist nu a reușit să scoată vreo informație din partea sa. Chiar dacă încercau să-l urmărească, îi pierdeau urma. Era inteligent, dar mai ales șiret. Un geniu, dacă ar fi să-l caracterizez printr-un cuvânt. Ce crezi, dacă lumea afla despre familia lui, Bella și restul nu erau asaltați pe forum.

– Și atunci de ce nu au același nume de familie? întreabă cu o voce suspicioasă.

– După moartea lui am împrumutat numele mamei ca să nu avem probleme, îl lămuresc.

Mă întind pe cele trei locuri din spatele suvului și îmi las prietena să continue.

– Bella adora tot ce era în legătură cu el. În fiecare zi îl urmărea cum se antrena. Când a ajuns la vârsta de șase ani, știa la perfecție cum funcționează o motocicletă. Cunoștea toate componentele și de fiecare dată îl ajuta la reparațiile acestora. Nu știu sigur dacă să o încadrez la defecte sau aptitudini, dar ceea ce a moștenit Bella de la tatăl ei e curiozitatea de a descoperi lucruri noi. La opt ani a ajuns să conducă singură o motocicletă. Era încăpățânată, dar foarte încăpățânată. Toți o avertizau că era periculos ca la vârsta aceea să înceapă un astfel de sport extrem, dar ea nu asculta pe nimeni. Ezra și-a dat seama de acest lucru, așa a decis că mai bine ar antrena-o decât să-i interzică.