My Supernova

20

Câștig jocul detașat. Mi-a fost puțin greu până mi-am intrat în mână, dar apoi a fost floare la ureche. La ultimele patru mingi am dat într-una strike.

– M-ați dezamăgit băieți. Ați spus că sunteți experți. Sau nu am auzit eu bine?

Toți oftează, inclusiv Marco.

– Ai avut doar noroc, mi-o întoarce Ray.

– Ne vom lua revanșa data viitoare, mă amenință Sam.

– Hei! Nu vă mai căutați scuze. A câștigat pe drept. E mai bună ca voi.

Vine pe la spatele meu, încolăcindu-și brațele pe lângă corpul meu. Apoi își pune bărbia pe umărul meu și îmi șoptește în ureche:

– I-ai bătut măr.

Zâmbesc, iar el continuă:

– Vrei să îi facem praf și la biliard?

– Dacă mă înveți cum se joacă, poate reușim.

Se desprinde din îmbrățișare și face ochii mari de surprindere.

–N-ai mai jucat biliard până acum?

Îi fac semn că nu. Își împletește degetele cu ale mele și se îndreaptă spre masă, lângă ceilalți.

– Auziți băieți. Eu cu Bella vom fi ca un singur jucător. Trebuie să fie cineva lângă ea să îi arate. Cine ni se mai alătură?

– Vin eu, ne spune Ray. Cine știe. Poate cu norocul ei putem învinge.

– Mici șanse, ne confruntă Vivien.

Pentru prima dată sunt de acord cu ea. Mi se ridică părul de pe ceafă, doar gândindu-mă la asta. Până Sam ne aduce mingile, Marco încearcă să-mi explice regulile. Dintr-o dată mă simt urmărită și sunt sigură că nu de cei cu care am venit. Am un instinct bun când e vorba de astfel de situații. Mă uit prin încăperea întunecată și observ că nu suntem singuri. La câteva mese de biliard distanță de a noastă se așază niște băieți. Printre capetele neclare, observ un chip cunoscut. Dan.

– Merg până la baie, îi șoptesc lui Marco.

– Ok. Te așteptăm.

Mă uit în urma mea să văd dacă Dan e atent la mine. Nu numai că se uită, ci se holbează. Îmi urmărește fiecare mișcare. Mă prefac că intru în baie. Stau ascunsă puțin și mă uit iar înspre direcția lui. Nici măcar nu încearcă să se prefacă că nu mă urmărește. Deja e enervant. Mă duc în pași apăsați la masa lui și îl trag până la ieșire, unde să nu ne vadă nimeni.

– Te-a pus el să mă verifici? întreb nervoasă în timp ce îmi încrucișez brațele la piept.

– Ce? Nu știu despre ce vorbești.

– Pe naiba nu știi.

Când îi văd fața confuză, îmi dau seama că el chiar nu pricepe ce spun.

– Superno..., adică Hero te-a trimis să mă spionezi?

Face ochii mari și începe să râdă.

– Tu chiar crezi că am venit aici ca să văd ce faci împreună cu ei? se strâmbă când se uită la Marco și prietenii lui. Nu știu ce crezi, dar demult am stabilit să vin aici cu gașca mea.

– Atunci de ce stăteai cu ochii pe mine de când ai ajuns?

– Nu credeam că ești prietenă cu acele persoane.

Uau! Se pare că în ochii colegilor mei de facultate sunt o mare antisocială. Cred că mă aflu în topul listei lui.

– Nu prea e treaba ta cu cine ies eu.