My Supernova

14

Am intrat singură în această încurcătură. Chiar am uitat că am doar un tricou pe mine. Trag repede de marginea lui ca să mă apăr de acele priviri ucigătoare din partea lui Hero.

Îi simt fiecare respirație cum îmi mângâie pielea feței. Degetele sale se așază peste ale mele și încep să urce încetul cu încetul pe antebraț, pe biceps, pe gât, apoi mă prinde de bărbie și îmi întoarce capul înspre el. Ochii lui verzi sunt ațintiți exact asupra alor mei și dacă mai se uită puțin la ei simt că mă voi prăbuși.

Sunt conștientă că se apropie de mine și că buzele noaste sunt pe cale să se atingă, dar nu știu de ce nu îl împiedic din a face acest lucru. Simt căldura buzelor sale cum ajunge lângă ale mele și mă pierd printre gânduri, în timp ce îl las pe acest Supernova din fața mea să îmi stăpânească buzele.

A început oare să nu mai îmi pese dacă mă sărută sau nu? De câte ori ne vom întâlni va face la fel? Nu! Nu vreau să fiu una din acele fete de care poate el profita. Sunt mai bună de atât!

Dintr-o dată mă străpunge o durere în mâna dreaptă și scap cartea pe care, se pare, că o țineam strâns mai mult decât trebuia. Mă îndepărtez de lângă el înainte de a reuși să mă sărute și mă aplec după carte. O pun pe primul raft gol pe care-l zăresc cel mai repede.

– De ce mereu încerci să te depărtezi de persoanele din jurul tău? mă întreabă dintr-o dată Hero.

– De ai crede așa ceva? îl întreb în timp ce mă întorc cu fața la el.

– Nu cred. Știu. Spre exemplu ieri mi-ai zis câteva lucruri, unde chiar tu ai afirmat că doar Andy le știe.

– Și ce anume?

Încerc să-mi dau seama cât de beată am fost dacă am început să vorbesc cu un băiat, pe care nici măcar nu îl cunosc bine, despre amintirile mele. Cât de departe am ajuns oare?

– Multe care încep să cred că sunt neînsemnate pe lângă ce mai ascunzi. Vreau doar un lucru să știu, deocamdată. Ce semnifică pentru tine?

Prinde de gulerul tricoului meu și îl trage în jos până îmi descoperă tatuajul mic de pe piept, deasupra inimii.

Mă uit panicată la el, iar când își ridică privirea încerc să ascund asta. Cred că pot să-mi răspund singură la întrebarea de mai înainte. Am spus prea multe și asta clar nu e de bine.

– Este o inimă. Nu ai mai văzut până acum așa ceva?

Dă din cap. Nu pare mulțumit de răspuns.

– Am mai văzut o inimă, dar nu una care are jumătate de contur roșu, iar celălalt negru. Dar mie mi-a atras atenția tatuajul, nu din cauza culorilor ci din cauza că, atunci când ieri vorbeai și îl pomeneai pe tatăl tău, de fiecare dată îți puneai mâna acolo.

Își lipește degetul de tatuajul meu. Nu reacționez nicicum. Atâția ani am încercat să mă dezobișnuiesc din a face acel gest, iar când ajung și eu o dată să beau câteva pahare încep să îl fac din nou. Pe lângă asta mai și povestesc tot felul de lucruri și amintiri ce ar trebui să nu le afle alții despre mine.

– Acest subiect este închis. Și doar ca să știi, sunt lucruri pe care nici Andy nu le știe despre mine și se pare că nici eu nu știu multe despre ea.

Îi dau mâna la o parte și îmi aranjez tricoul așa încât tatuajul să rămână acoperit. Cine se crede el să se bage așa în viața mea?

– Și încă ceva. Dacă mă mai săruți sau încerci să o mai faci...

Nu reușesc să îmi termin propoziția deoarece el îmi acoperă gura cu mâna.

– De data asta nu am avut în gând să te sărut.