My Supernova

27

– Asta nu e chimie. E chineză. E imposibil de rezolvat exercițiul! exclamă plictisit Supernova.

– Of! Nu te mai smiorcăi atât. Ți-am explicat de aproape zece ori cum se face.

– Dacă nu știu înseamnă că n-ai explicat destul de clar ca să înțeleg. Mai fă-o o dată.

– Fie. Dar fi atent. E ultima oară când o fac.

Mă trag mai aproape de el și ca de fiecare dată îi explic cu răbdare multă ce are el de făcut.

Are un obicei extrem de prost, care nu mai îmi displace așa de tare precum la început, de fapt chiar mi se pare drăguț, de a-și așeza bărbia pe umărul meu astfel încât obrajii noștri se ating la orice mișcare mică al capului meu, iar cu una dintre mâni îmi cuprinde mijlocul. Chiar dacă a făcut-o de o grămadă de ori până acum, tot nu m-am obișnuit să-l simt așa de aproape. Mereu pulsul mi-o ia razna. Am încercat să-l avertizez și să înceteze, dar n-a funcționat la fel cum nu înțelege nici problemele din capitolul reacțiilor redox. Câteodată stau și mă întreb dacă o face intenționat sau chiar nu le înțelege. Nu-mi pot da seama de ce s-ar preface că nu știe. Aș avea de fapt o bănuială, dar doar gândindu-mă la ideea aceea mă face fericită, dar totodată și tristă. Oricum mi-am ratat ocazia. L-am ales pe Marco și îmi place cum sunt lucrurile între noi doi. Chiar ne înțelegem bine.

Începe să se joace cu brățara AS de pe mâna mea și mă distrage de la exercițiu.

– Ești atent? întreb furioasă. Te-am avertizat că e ultima oară când îți explic.

– Sunt doar al tău, îmi răspunde plictisit.

– Atunci stai focusat pe ce ai de făcut.

– Am și eu o curiozitate.

– Acum chiar mi-ai captat atenția. Dă-i bice.

Se lasă cu și mai multă greutate pe mine.

– Tu o faci pe neștiutul sau chiar nu înțelegi așa un capitol simplu?

– Nu-mi dau seama de ce m-aș preface. Dacă aș știi n-ar mai trebui să-mi petrec după amiezile cu cea mai fru...

Pe marginea biroului, telefonul meu începe să vibreze și-l întrerupe pe Hero. Probabil că mă sună Andy. Încerc să mă întind după el, dar Supernova nu mă lasă să mă mișc.

– Nu pleci nicăieri. Ai zis că trebuie să fim atenți la ceea ce facem acum.

– Măcar lasă-mă să văd cine e.

– După ce termini de explicat.

Telefonul se oprește așa că n-am de ales decât să continui. Chiar când ajung la final, ușa bibliotecii lui Hero se deschide și apare Briana. Albesc la față și atât de repede mă retrag de lângă Hero încât nici el nu-și dă seama când am scăpat din strânsoarea lui. Dacă aș fi în locul Brianei, aș fi murit de gelozie văzându-mi iubitul încolăcit așa de o altă fată, dar ea nu face nimic altceva decât să zâmbească și să ne salute.

– Acum trebuie să mai faci acele calcule și ai rezultatul final. Sper că de data asta ai înțeles măcar.

Dă să răspundă, dar telefonul îmi sună iar. Aveam dreptate. E Andy.

– Alo. S-a întâmplat ceva?

– Scuze, scuze, scuze. Îmi cer mii de scuze.

– Pentru?

– Nu pot ajunge cu tine azi la repetițiile lui Marco. Știu că ți-am promis, dar am uitat că planificasem demult întâlnirea mea cu Kai.

– Înțeleg, nu-i nimic, o spun puțin prea dezamăgită.