My Supernova

35

Încă de dimineață stau cu rezultatele de la examenele de final de semestru, dar nu am curajul să desfac sigiliul plicului. Emoțiile mele sunt mai mari decât atunci când așteptam să-mi primesc subiectele. Dacă m-am înșelat și de fapt tot ceea ce am scris pe foaia de examen a fost greșit. Mi-e groază de ceea ce o să văd, mai ales dacă sunt sub așteptările mele. În viața mea nu am avut note sub nouă, rareori se mai strecura vreun opt, dar de data aceasta simt că va fi altfel. Și nu vreau acest lucru să fie adevărat, pentru că dacă e așa, înseamnă că voi deveni dezamăgită, voi fi dezamăgită din cauza că am eșuat, iar dacă am eșuat înseamnă că va trebui să fac ore în plus, iar din pricina acestor ore eu nu o să-mi pot petrece vacanța alături de Supernova, așa cu i-am promis deja și din nu știu sigur ce motiv, mă entuziasmez gândindu-mă că voi putea petrece Crăciunul cu el. Totul va fi un eșec uriaș. Viitorul meu apropiat depinde de ce scrie pe această foaie.

- Of, astăzi, Bella! Te holbezi la plicul acela de mai mult de zece minute. Dacă n-ai de gând să-l deschizi, pot să fac eu în locul tău.

- Nu mă grăbi, Andy. Sunt aproape să o fac.

- Asta zici de când te-ai așezat la masă. Pe lângă că nu desfaci acel sigiliu de căcat, nici nu mănânci. Pun pariu că ți s-a răcit deja prânzul.

Nervoasă și fără să mă anunțe, înșfacă rezultatele din mâinile mele și fără niciun pic de îndurare, necruțătoare rupe plicul. Mototolit, îl aruncă pe mijlocul mesei, dar nimeni nu bagă de seamă. Casc ochii la fiecare mișcare a mimicii ei, ce m-ar putea ajuta să descifrez ce citește. Își încrețește dintr-o dată fruntea. O, nu! Nu e de bine, cunosc privirea aceea.

- E chiar atât de grav? întreb speriată.

- Uf, nici nu-ți imaginezi! Te credeam mai bună decât atât. Mă dor ochii numai când le văd, nici măcar corzile mele vocale nu pot rosti astfel de note.

M-am gândit eu. Nu degeaba am avut presimțirea aceea.

- Dar în schimb m-ai impresionat la genetică. Credeam că va fi ceva mai mică, știind că nu-ți prea place materia. Ai obținut 92 de puncte. Felicitări!

- Ce?! Nu te cred. Dă-mi să văd.

Îi smulg foaia înainte să termin ce am de spus. Sunt atât de concentrată să văd dacă ceea ce a zis Andy e adevărat, încât nu observ celelalte punctaje. În sfârșit am găsit.

GENETICĂ: 92p

Imposibil. Mă mai uit odată peste rezultat, ca să fiu sigură că nu am sărit un rând și de fapt această notă e la altă materie. Dar nu. E scris aici negru pe alb. Într-un timp atât de scurt am reușit să fac o astfel de performanță, totul datorită lui Hero. Ajutorul pe care mi l-a acordat săptămâna aceasta a dat roade. Îmi mut privirea să văd ce a îngrozit-o atât de tare pe prietena mea. După ce parcurg notele pe rând, nu observ nimic ieșit din comun. Am note de la 83 la 100 inclusiv. Mă cuprinde o stare de euforie și încep să țip de fericire. Acum toată lumea se uită la mine și mă fac mică în locul meu. Aproape ajung sub masă când zăresc expresia lui Andy.

- Mincinoaso! o acuz încântată.

- De fapt nu am mințit deloc. Mereu obții note impecabile și de fiecare dată te îngrijorezi în astfel de situații din cauza lor. În sfârșit am reușit să mă distrez și eu puțin. Chiar am plănuit asta demult.

- Hei, aud o voce în spatele meu, chiar dacă ești prietena ei, nu înseamnă că te poți lega de Bell. N-am să te pas să o superi.

- Și uite cum apare prințul ca să o salveze, rostește ea ironic, apoi îmi zâmbește.