My Supernova

90

☆HERO

De vineri noaptea mi-am petrecut timpul numai alături de Izabell, iar acum de începutul săptămânii, ea trebuie să plece înapoi acasă ca să se pregătească de mutare. Știu că nu sunt în toate mințile în acest moment, dar am impresia că dacă o las să plece, o voi pierde din nou. Și chiar știu că Princess se va întoarce peste patru zile înapoi, dar par o eternitate. O urmăresc de pe un fotoliu cum se agită dintr-o parte în alta a camerei ca să-și strângă bagajele.

– La ce oră ai avion? sunt supărat că ea mă părăsește câteva zile.

– La două e zborul.

– Sigur nu mai vrei să stai o zi? încerc să o conving.

– Hero, cu cât merg mai repede acasă cu atât mă întorc mai repede înapoi. Înțelegi? se oprește în fața mea ca să-mi explice că nici ei nu-i place situația, dar tot o acceptă.

Apoi pleacă să-și continue treaba. Mă ridic silențios de pe locul în care stăteam și mă apropii de ea, iar când se apleacă ca să mai pună ceva în bagajul ei, o pleznesc, ușor ca să nu o doară foarte tare, peste fund. Tresare și se îndreaptă de spate neștiind cum am ajuns lângă ea. O iau pe sus și mă arunc cu ea în brațe în pat. Îi trag trupul gingaș la pieptul meu și îmi încolăcesc membrele în jurul ei. Îmi scufund nasul în părul ei fin. Încă emoțiile de bucurie de când a apărut la ușa mea în noaptea în care am adus-o aici, îmi învăluie venele. Încă nu pot să cred că e aici cu mine. Chiar îmi pierdusem toate speranțele cum că ar mai putea continua relația dintre noi doi. Dar m-am înșelat. Amândoi tânjeam unul după altul în secret, iar acest lucru a produs haos în gândurile noastre. Eram cât pe ce să ne ratăm a doua șansă, dar felul încăpățânat și luptător al Bellei nu a permis să se întâmple așa ceva.

– Supernova, o aud șoptind cu fața astupată în tricoul meu, trebuie să mă duc în curând.

– Dar nu e nici măcar ora doisprezece. Mai ai timp destul.

– Da, dar eu trebuie să mă prezint cu 90 de minute mai devreme decât ora decolării.

– Aeroportul e la distanță de zece minute de aici. Tot mai rămâne timp, îmi lipesc buzele de tâmpla ei. Lasă-mă să-ți dau un cadou de rămas bun pe care să nu-l uiți până când te reîntorci.

Își desprinde obrazul de pieptul meu și se uită adânc în ochii mei ce strălucesc de dorința de a o mai auzi gemând din cauza mea încă o dată înainte să plece. O interesează și pe ea această idee pentru că începe să-și muște buzele probabil gândindu-se dacă să-mi accepte propunerea. Habar nu am dacă voia să-mi spună ceva, dar n-am rezistat tentației de a-i săruta și de a-i lua buzele catifelate între dinții mei. Am mai spus că nu-i pot rezista senzației de a o mușca când ea face acel lucru cu gura ei.

Ghinionul e de partea mea când telefonul meu începe să sune și îmi întrerupe fanteziile.

– Lasă-l să sune în continuare, o îndemn pe Izabell să-l ignore.

Face cum i-am zis, până când acesta începe să sune a doua oară. La naiba cu cine mă deranjează într-un astfel de moment. Princess se desprinde din săruturile pasionale și îmi face semn din cap spre telefon.

– Cred că ar fi mai bine să răspunzi. Poate e ceva urgent.

Suspin clar nemulțumit de acest fapt și răspund nervos la apel.

– Bună ziua, domnule Hero, o aud pe Bianca prin microfon. V-am sunat să vă anunț că peste 30 de minute aveți întâlnirea pe care ați amânat-o de câteva săptămâni încoace. Nu o puteți rata și de data aceasta. Abia am ajuns cu acei domni la un acord final ca să mutăm întâlnirea pe data de azi. S-ar enerva dacă nu v-ați prezenta nici astăzi și ar renunța la contract.